A MURIT “CLEOPATRA” – DUMNEZEU A PRIMIT-O ÎN RAI – O LUME BEZMETICĂ – CONDUSĂ DE LIDERI BEZMETICI! kk!! (6)

Publicat în 8 aprilie 2011 de olteniada

 NOTA MEA: 

“DECRET”*

În numele IMPERIULUI SOLIDARITĂŢII UMANE* şi avînd în vedere că omenirea a ajuns pe marginea prăpastiei,  în foarte multe privinţe – O LUME BEZMETICĂ – CONDUSĂ DE LIDERI BEZMETICI! – pentru a face măcar ceva, să salvăm măcar EXCELENŢA, viaţa prin excelenţă, propun: 

(Din capul locului, nu cunosc în ce măsură, esenţa enunţului de mai jos este aplicată deja sau nu.)

Există pe Pămînt OAMENI DE AUR, care au realizat ceva pentru Umanitate. Din păcate, omenirea aceasta bezmetică – condusă de lideri bezmetici a catadicsit ca numai zone, construcţii şi opere de artă – bunuri culturale şi naturale din lume – să fie parte a patrimoniului mondial… Nimeni, în afară de mine, nu s-a gîndit la oameni… Un om ca Liz TAYLOR, zeiţa cu ochi violeţi, un talent inegalabil, cu o viaţă frenetică, a fost un asemenea OM DE AUR. Dar s-a chinuit cu toate bolile bătrîneţii, aproape uitată… Omenirea ingrată o deplînge acum ca o de nesuportat pierdere… şi e adevărat.

Ştiu, fiecare om e singur în faţa durerii şi a morţii… Dar ştiu că mult contează SOLIDARITATEA UMANĂ, în ceasuri de cumpănă, de multe ori fatale! Eu unul, am trăit o asemenea DRAMĂ, în mai 1989, calvarul cel mai intens, dar am simţit sprijinul tuturor celor cunoscuţi. Mult mai mult contează şi recunoaşterea valorii, cît eşti în viaţă, şi dacă te iubeşte sau nu “toată lumea”… Regret însă că nimeni nu m-a ajutat să mă afirm în litera scrisă pe hîrtie… Pentru mine, 2 poezii publicate în 69 de ani – o viaţă cît două… – e ca un cutremur de gradul 12, devastator! Românii au urîta boală de a-şi plînge morţii, pe care în timpul vieţii îi iau în derîdere sau îi tratează cu indiferenţă, invidie şi ură – mai mult, îi batjocoresc pînă şi în clipa înmormîntării, ca pe bietul şi marele nostru poet naţional, Împăratul Poeziei Româneşti, de-a dreapta EMINESCULUI, Adrian PĂUNESCU, la TVR… Din acest punct de vedere îmi blamez compatrioţii şi pe toţi contemporanii, fără excepţie!

Ce mai tura-vura, iată ce propun:

(O paranteză: Primul nume, cel de botez, trebuie scris cu prima literă majusculă şi  cu litere mici în continuare; al doilea nume, cel de familie, trebuie scris, întreg, cu majuscule; dacă sînt nume intermediare, de rudenie etc., trebuiesc scrise ca şi primul. În română, ambele mele nume, mai bine zis cele trei, sunt, deopotrivă – la alţii – fie nume de botez, fie nume de familie. Dacă există două sau mai multe persoane cu aceleaşi şir de nume, se va găsi o rezolvare prin diferenţiere numerică, după locul de naştere sau după data naşterii  etc.)

Să revenim: iată ce propun, în esenţă:

1) O listă cu cei mai valoroşi şi mai capabili COPII şi TINERI, excelenţi în ştiinţă, artă, sport şi cultură etc., pe ansamblul umanităţii, pe ţări, naţiuni şi popoare, “avere” a ţărilor lor, a naţiunii lor, a poporului din care fac parte, care, cu toată vîrsta fragedă, în cei pînă la maximum 30 de ani împliniţi, să fi realizat ceva valoros pentru umanitate. Gîndul mă duce la copiii-minune,  ca şi Cleopatra STRATAN , ca Maria Cristina CRĂCIUN sau ca INNA. Nu-i vom uita nici pe tinerii politicieni. Mă abţin să fac o listă mai mare, exhaustivă, căci nu mă pricep şi n-am informaţii suficiente – este normal şi logic. Nu pot fi unicul judecător dintr-un juriu cu aşa grea sarcină.

2) Să se constituie în patrimoniu mondial al umanităţii (iertaţi pleonasmul) toţi oamenii de valoare certă ai umanităţii – ÎN VIAŢĂ – inclusiv Laureaţii Premiului Nobel sau Campionii Mondiali şi Olimpici etc., vîrfurile din toate sferele de activitate, din toate domeniile, luîndu-se în considerare tot aportul lor la progresul şi civilizaţia umanităţii, prin viaţa, conduita şi opera lor nepieritoare, în integralitate, cu suişuri şi coborîşuri, în scopul salvării lor şi pentru îndeplinirea tuturor bunelor condiţii pentru  continuarea operelor lor de EXCELENŢĂ. Chiar şi cei veneraţi de unii şi blamaţi de alţii, cum ar fi, să zicem, generalul PACEPA… Am dat un nume la întîmplare. Vă aduc aminte că fiecare sîntem fascinaţi de prezenţa marilor personalităţi: mi-aşi fi dorit să-i cunosc “pe viu” pe Nicolae LABIŞ, pe Mihail SADOVEANU sau pe Tudor ARGHEZI, dar n-am avut norocul; ultimul regret de felul ăsta (şi nu numai) l-am avut vizavi de Adrian PĂUNESCU; în schimb le-am strîns mîna şi am discutat minim 1-5 minute cu poeţii Mihai BENIUC, Ion BRAD, Marin SORESCU, Constanţa BUZEA… Nepoata mea dorea să-l cunoască – vis de copil – pe Mugur MIHĂESCU, de la “Vacanţa Mare” şi azi este fascinată de personalitatea lui Cătălin BOTEZATU…

Deschid lista cu: 

Barack OBAMA, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, poate îi vine mintea… românului a de pe urmă; Mihail GORBACIOV; Nelson MANDELA; Muammar GADDAFI; Gheorghe ZAMFIR; Nadia COMĂNECI; Gheorghe HAGI; Ilie NĂSTASE; Bill GATES; FUEGO etc. etc, … şi restul e treaba tuturor ACADEMIILOR NAŢIONALE de tot felul şi a UNESCO.

Ca iniţiator – dictatorial ce mă cred – îmi rezerv plăcerea să văd, din curiozitate, primele liste şi să fiu consultat, în parte, atît cît mă pricep, doar numai şi să-mi dau cu părerea, dacă e cazul, fără să impun sau să şterg vreun nume, cu de la mine putere. Ca excepţie, cer însă favoarea expresă de a putea propune 3 personalităţi, anual. Numai dacă consider că e bine ce fac şi numai dacă am pe cine propune. Dacă nu, nu-i neapărată nevoie…

3) La fel, POST MORTEM, pentru toate personalităţile de valoare, care au părăsit această lume, începînd din negura vremilor, din cele mai vechi timpuri, şi care au dus omenirea înainte, spre progres şi civilizaţie. Aici, fac o remarcă: pe domenii, veţi observa că inginerii sînt în fruntera listei, cei mai vrednici şi valoroşi, iar politicienii mai la coadă. Leonardo da VINCI – în primul rînd…

Nu este rău să se publice liste cu cele mai valoroase opere, ale acestora; ştiu că în domeniul romanelor pe primul loc s-ar fi clasat “Don Quijote de la Mancha” de Miguel de CERVANTES Saavedra.

103 – DIVINA COMEDIE

Deschid lista. Deşi voi propune pe Alexandru cel MARE, pe Napoleon BONAPARTE sau pe Nicolae CEAUŞESCU; nu-i voi uita pe ESOP, pe VOLTAIRE sau pe Henri COANDĂ, inventatorul avionului cu reacţie şi al aerodinei lenticulare (farfuria zburătoare). Mă simt onorat să-i amintesc pe doi dintre “colegii” mei de liceu, Gogu CONSTANTINESCU şi Nicolae TITULESCU. Nu-i pot uita pe Michael JACKSON şi pe Dan SPĂTARU.

Nu uit, bineînţeles, nici pe Elizabeth TAYLOR, cea a cărei moarte mi-a prilejuit această propunere.

Nu ştiu dacă omenirea face asemenea liste. Vreau să impun, pe plan mondial, o scară de valori morale, etice şi estetice, tuturor vîrselor; vreau să protejăm şi să încurajăm pe toţi oamenii minunaţi ai Planetei, mai ales tînăra generaţie, viitorul Planetei. O fac în numele Umanităţii -Ingrata – care pe mine m-a ajutat o clipă-două, în copilărie, după care m-a băgat în origine şi în uitare, irosind o viaţă de om şi un car de talente! Fiecare om se naşte cu HAR de la Dumnezeu, numit PREDISPOZIŢIE, care prin muncă devine TALENT şi prin recunoaştere şi atentă cultivare se face, poate, GENIU!

Listele se vor face pe domenii mari şi vaste şi pe subdomenii de activitate umană. Cei care s-au distins prin excelenţă în mai multe domenii, vor face parte din nişte liste aparte, speciale, pe 2 sau mai multe domenii. O comisie de onoare şi integralitate, dela  mic la mare, formată dintre cei mai distinşi contemporani, vor veghea la o corectă alegere.


La toate cele 3 categorii enumerate, se vor constitui 3 trepte de onoare şi de valoare: CRISTAL, AUR şi DIAMANT. 

Fiecărei trepte i se alătură o “LISTĂ ZERO” – lista de start, de nominalizări – în care se trec toate personalităţile, ca NOMINALIZAŢI, Fiecare titlu (general) trebuie însoţit de o listă de merite, de aspecte critice şi de motive care să justifice titlul; unde este cazul, şi o listă de opere (specifice) chiar şi la personalităţile cele mai controversate, cum ar fi liderii din cel de-al II-lea Război Mondial, “exemple” ar fi Adolf HITLER, Iosif STALIN, Ion ANTONESCU etc. , “pentru unii ciumă, pentru alţii mumă”. Această “listă zero”, “de aşteptare”, va avea 10-12 grade de comparaţie (similar scării durităţii, a lui MOSS, din mineralogie), cu rol educativ, suport pentru o corectă triere. Listele se vor face pe domenii, ţări, naţiuni şi popoare – nelipsite fiind chiar şi Casele Regale. La acestea şi la Administraţiile Prezidenţiale apelez să sprijine Academiile Naţionale, în acest efort. Societatea inteligentă nu trebuie să-şi uite nici-un om de valoare, fie el chiar şi “geniu al răului” – spre a se trage învăţăminte. Dau ocazia naţiunii ebraice să se remarce prin ce are ea mai valoros, în Israel şi în restul Lumii, ca şi naţiunii române, divizate acum în România, Republica Moldova şi alte Românii. Şi tuturor naţiunilor. Remarc că se încearcă a se văduvi de merite inventatorul stiloului, craioveanul meu, haiducul Petrache POENARU, în favoarea unui american şi al unui chinez. Aşa au păţit şi alţi mari români, văduviţi de meritele lor…

Sper să nu deschid o CUTIE A PANDOREI, ci o casetă cu cele mai preţioase “bijuterii” ale Lumii! “Bijuterii” în “colecţia” Umanităţii.

Pentru toate categoriile şi toate treptele se constituie fiecărui nominalizat un TITLU de ONOARE, pe viaţă, pentru o personalitate, ca o recunoaştere a valorilor cu care se mîndresc toate ţările, naţiunile şi Umanitatea, în întregul ei. Pentru cei în viaţă, la primele două categorii, Umanitatea trebuie să instituie prin LEGE, universală şi naţională,  fonduri destinate personalităţilor de pe liste, pentru salvarea lor, a sănătăţii lor, a operelor lor, prezente, trecute şi viitoare. Să se simtă că UMANITATEA îşi OCROTEŞTE TOŢI COPIII, TINERI SAU MATURI!

Nu le trebuie mare brînză: celor în dificultate de sănătate sau în caz de sărăcire subită, din cauze de catastrofe naturale sau de război, să le sară omenirea în ajutor; sau să li se răspîndească opera şi exemplul şi în afara graniţelor naţionale; etc

Cea mai teribilă găselniţă: o mare personalitate, înscrisă pe lista UNESCO, la nevoie, într-un mare impas, este îndreptăţită să ceară, în mod direct, ajutor Umanităţii. Ca, de pildă, GADDAFI, să zică “pas” războiului…

Mai mult: persoanele îndreptăţite, prin operă şi merite deosebitee, să poată pretinde, justificat, înscrierea pe listele UNESCO şi, implicit, să beneficieze, la nevoie, de ajutorul umanităţţii.

În ce mă priveşte, nu este cazul. 

Se spune că eşti dator Patriei, dar şi Patria este datoare să nu te uite! Înţeleg, aici, prin Patrie, cele trei sfere: Comunitatea, Patria şi Umanitatea. E prea mare dezordinea pe acest Pămînt!…

Trebuie să existe o lege pentru toţi:

DEŞI FIECARE SE CONFRUNTĂ SINGUR CU DUREREA ŞI MOARTEA – “NIMENI NU E SINGUR PE PĂMÎNT!” SÎNTEM TOŢI O SINGURĂ UMANITATE, “O SINGURĂ CIVILIZAŢIE PE PLANETA PĂMÎNT”. SÎNTEM SINGURI ÎN UNIVERS, SÎNTEM MAREA LUI EXCEPŢIE! 

(Pănă la proba contrară.)

“OMUL ESTE CEL MAI VALOROS CAPITAL.” DREPTURILE OMULUI SÎNT, ÎN PRIMUL RÎND, VIAŢA, ŞI APOI LIBERATEA, INCLUSIV LIBERTATEA DE GÎNDIRE ŞI DE EXPRESIE, DARURI ALE NATURII ŞI ALE LUI DUMNEZEU.

ANEXĂ – CU EXPLICAŢII COLATERALE:
Pentru personalităţile decedate trebuie să existe fonduri necesare pentru salvarea operelor lor ajunse în uitare, în paragină sau în ruină, pentru repararea şi restaurarea lor sau pentru deschiderea de case memoriale, muzee sau arhive. Aceste fonduri şi preocupări există deja, dar trebuiesc extinse.

Dureros este, pentru mine, să văd că se declanşează revolte şi războaie şi cu scopul final, dar ascuns, de a se jefui unele naţiuni de patrimoniul lor, viu sau inert, de bunuri aflate în muzee, în situri sau în colecţii particulare, aşa cum, de pildă, se jefuieşte aurul nativ din cavităţile conservate de la Roşia Montană sau aurul dacic din Ţara Haţegului, sau cum s-au jefuit muzeele din Iraq, Afganistan, Egipt etc. Asistăm chiar “azi” la tentaţii şi jafuri “legale”, prin tertipuri judecătoreşti.

Mai mult! Şi inadmisibil!, completînd ideea de mai sus: Se crează, în ţările “învinse” şi “cucerite”, ajunse “colonii”, o pauperizare generală, şi în scopul evident, nici măcar  ascuns, al “migraţiei” valoroşilor specialişti şi a mîinii de lucru ieftine în alte “ţări mai calde”. Aceste “păsări rare” – parte a patrimoniului naţional – sunt, de fapt, furate naţiunii sărăcite. O “listă”, unanim recunoscută, ar prinde bine… Şi toate astea, în numele LIBERTĂŢII, a libertăţii de circulaţie a bunurilor şi persoanelor!

Iată de ce Nicolae CEAUŞESCU a cerut bani pentru EVREI şi GERMANI: erau şcolarizaţi prin efortul naţiunii române, ca şi cetăţeni români, şi deşi aparţinători de aceste etnii, evreii şi germanii noştri erau patrimoniul nostru. Precedentul s-a creat, dar cei care, acum, beneficiază, de pildă, de românii noştri, îi au de gratios şi asta în numele LIBERTĂŢII!

Iată de ce, dragi evrei şi alte naţii, am dat acest “decret” – să ştie fiecare naţiune ce “avere vie” are, într-O LUME BEZMETICĂ – CONDUSĂ DE LIDERI BEZMETICI!

*) Prin prezenta formulare vreau să dau o notă hazlie, în contrast cu durerosul eveniment care a cauzat această notă, smulgînd un zîmbet de înţelegere, amintind mai ales americanilor că-l au în istoria lor pe NORTON I (1818-1880), Împăratul Statelor Unite, într-o vreme cînd democraţia lor era o democraţie veritabilă, şi  nu vorbă-n vînt; deşi considerat nebun, genialul “împărat” a indicat cu o foarte mare precizie locul de amplasare a podului POARTA DE AUR (Golden Gate Bridge), cel care “leagă orașul San Francisco de orașul Sausalito, fiind situat peste strâmtoarea Golden Gate ce face legătura între Oceanul Pacific (la vest) și Golful San Francisco (la est). (WIKIPEDIA)”. Felul cum s-au purtat contemporanii lui cu “împăratul” le face şi cinste, prin democraţia cu care l-au înconjurat, dar îi face şi de ruşine şi ocară, de tot sictirul şi de toată batjocura cu care l-au însoţit. Un asemenea personaj a avut de mîncare, gratis, tot restul vieţii, începînd de la primul lui “decret”. Am făcut această digresiune a doua oară în viaţă, prima dată în 1971, în proximitate cu “oamenii cu ochi albaştri” din Sercuritatea Română a lui Nicolae CEAUŞESCU – pînă la “vîrf!” – şi mi-a mers!, cu brio, căci erau oameni de o inteligenţă rarisimă, inclusiv Împăratul Comunist, cel răpus de Crăciun. Această pildă arată că oamenii din vremi mult mai inculte decît cele de astăzi, apreciau gluma şi zborul gîndului slobod: “că de-aia ne-a dat statu’ gură – să vorbim liberi, fără botniţă”. “Istoria Omenirii este Istoria Libertăţii” scria Benedetto CROCE, dar, zic eu, “Istoria Prostiei Omeneşti este, în esenţă, Istoria Omenirii”, ca să înţelegeţi mai limpde esenţa războaielor şi, VICE-VERSA, vorba lui Nenea Iancu CARAGIALE, “Istoria Inteligenţei Omeneşti este, de fapt, Istoria Omenirii”. De unde pînă unde şi conceptul meu de SOCIETATE INTELIGENTĂ, cu oameni inteligenţi pretutindeni. “Norocul e puţin şi lumea e multă!” – zicea tot marele Ion Luca CARAGIALE. Cu acest puţin NOROC, haideţi să salvăm Lumea, fie ea şi MULTĂ, încetul cu încetul, puţin cîte puţin, dar cît mai repede, pînă nu e prea tîrziu!

P.S. Pentru cei “mai mult- sau mai puţin-idioţi” adaug aici, cu bună ştiinţă, că am intenţionat să salvez, în felul meu, şi viaţa de excepţie şi opera de excepţie, atîta cîtă e, a liderului libian Moammer GADDAFI – că şi el aparţine Umanităţii. Este un Patriot care îşi apără Patria. Nu deveniţi mici HITLERI, fără să fie nevoie. N-aveţi vise de coşmar că v-aţi pătat mîinile cu sîngele soţilor CEAUŞESCU şi cu al lui Saddam HUSEIN şi al celor care au murit după ei, prin glonţ, spînzurătoare, exploatare sau inaniţie?

Cine nu-i cu voi, nu-i neapărat şi împotriva voastră…

Unele expresiile din ghilimele (“”), nu-mi aparţin, sînt expresii unanim acceptate. 

Sînt conştient că în acest delicat demers nu am abordat toate problemele şi las libertate tuturor să contribuie fructuos. Sper să nu rămînă un simplu SF…

ANEXĂ: 1) Resursele de finanţare se vor strînge ca bani rezultaţi din: evitarea tuturor războaielor, în viitor;  reducerea efectivelor militare; reducerea cheltuielilor militare; contribuţii guvernamentale şi particulare; etc.

2) Susţinerea personalităţilor din patrimoniu se va realiza prin intermediul CENTRELOR DE EXCELEŢĂ din subordinea Academiilor Naţionale, a ACADEMIEI MONDIALE şi a UNESCO.

ing. Savin BADEA

P.S.

Ca idee înlănţuită, mă bate gîndul să întocmesc o antologie a CONTEMPORANILOR MEI de valoare.

Vor urma şi alte “decrete”: cu “o lume nebună, nebună, nebună” – mai ales incultă şi bezmeticită (ăsta e tristul adevăr, de fapt) – trebuie să te cobori la mintea ei, să faci pe nebunul, şi să te poţi  face mai bine înţeles.S.B.

Aprinde lumina pentru cei stinsi

Mentine aceasta lumina in circulatie.
In amintirea oricarei persoane care a insemnat ceva pentru tine si nu mai este .
Te rog, fa ca aceasta lumanare sa circule.

 Te rog  sa o trimiti mai departe. Multumesc…

Elizabeth Taylor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Elizabeth Taylor în Giant .

Elizabeth Taylor (născută Dame Elizabeth Rosemond Taylor, la 27 februarie 1932, Londra - 23 martie 2011) este o actriță americană de film. Este considerată „ultimul star al Hollywoodului de altădată”. A fost distinsă cu Premiul Oscar de două ori și a primit de la American Film Institute Premiul pentru întreaga carieră.

 Date biografice

Elizabeth Taylor (Dame Elizabeth Rosemond Taylor)1932-2011, este o actriță americană de film. Este considerată „ultimul star al Hollywoodului de altădată”. A fost distinsă cu Premiul Oscar de două ori și a primit de la American Film Institute Premiul pentru întreaga carieră. A murit la 23 martie 2011

 Filmografie

Elizabeth Taylor în Cleopatra 1963

  • There’s One Born Every Minute (1942)
  • Lassie Come Home (1943)
  • Jane Eyre (1944)
  • The White Cliffs of Dover (1944)
  • National Velvet (1944)
  • Courage of Lassie (1946)
  • Life with Father (1947)
  • Cynthia (1947)
  • A Date with Judy (1948)
  • Julia Misbehaves (1948)
  • Little Women (1949)
  • Conspirator (1949)
  • The Big Hangover (1950)
  • Father of the Bride (1950)
  • Quo Vadis? (1951)
  • Father’s Little Dividend (1951)
  • A Place in the Sun (1951)
  • Callaway Went Thataway (1951)
  • Love Is Better Than Ever (1952)
  • Ivanhoe (1952)
  • The Girl Who Had Everything (1953)
  • Rhapsody (1954)
  • Elephant Walk (1954)
  • Beau Brummell (1954)
  • The Last Time I Saw Paris (1954)
  • Screen Snapshots: Hollywood, City of Stars (1956)
  • Giant (1956)
  • Operation Raintree (1957)
  • Raintree County (1957)
  • Cat on a Hot Tin Roof (Pisica pe acoperișul încins) (1958)
  • Premier Khrushchev in the USA (1959) (documentar)
  • Suddenly, Last Summer (1959)
  • Scent of Mystery (1960)
  • Butterfield 8 (1960)
  • Lykke og krone (1962) (documentar)
  • Cleopatra (1963)
  • The V.I.P.s (1963)
  • On the Trail of the Iguana (1964)
  • The Big Sur (1965)
  • The Sandpiper (1965)
  • Who’s Afraid of Virginia Woolf? (Cui i-e frică de Virginia Woolf) (1966)
  • The Comedians in Africa (1967)
  • The Taming of the Shrew (1967)
  • Doctor Faustus (1967)
  • Reflections in a Golden Eye (1967)
  • The Comedians (1967)
  • On Location: ‘ Where Eagles Dare ‘ (1968)
  • Boom (1968)
  • Around the World of Mike Todd (1968) (documentar)
  • Secret Ceremony (1968)
  • Anne of the Thousand Days (1969)
  • The Only Game in Town (1970)
  • Zee and Co. (1972)
  • Under Milk Wood (1972)
  • Hammersmith Is Out (1972)
  • Night Watch (1973)
  • Ash Wednesday (1973)
  • Just One More Time (1974)
  • The Driver’s Seat (1974)
  • That’s Entertainment! (1974)
  • The Blue Bird (Pasărea albastră) (1976)
  • A Little Night Music (1977)
  • Winter Kills (1979)
  • The Mirror Crack’d (1980)
  • Genocide (1981) (documentar)
  • Young Toscanini (1988)
  • the flintstones (1994)
  • Get Bruce (1999) (documentar)
  • These Old Broads (2001)
Cuvinte cheie : Biografii

Preluare de la altmarius 

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL, Cultura, ESEURI, POLITICA, SOCIETATEA INTELIGENTTA | Comentarii oprite

SĂ TRĂIŢI BINE!

Publicat în 8 martie 2011 de olteniada

Comparatie interesanta Nivel de trai !!!!

Fam Melander din Bargteheide – 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $500.07

SUA:
Fam Revis – North Carolina – 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $341.98

GERMANIA :


JAPAN:
Fam Ukita – Kodaira – 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $317.25


ITALIA:
Fam Manzo – Sicilia – - 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $260.11


Fam Casales – Cuernavaca – 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $189.09


POLONIA:
Fam Sobczynscy – Konstancin,Jeziorna – 4 adulti , 1 adolescent
Costul mancarii pentru o saptamana: $151.27

MEXIC:


Fam Ahmed – Cairo – 7 adulti , 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana : $68.53

Fam Ayme – Tingo – 3 adulti , 1 adolescent, 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $31.55

EGIPT:

ECUADOR :


Fam Namgay – Shingkhey Village – 7 adulti , 6 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $5.03

Fam. Aboubakar – Breidjing Camp – 3 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $1.23

BHUTAN – ASIA

CIAD:

Stiu, stiu!
Va intrebati: “Da’, Romania, unde este???”
Mai cautati, poate nici nu mai este…

Publicat în Diverse | Comentarii oprite

ISRAEL ÎN ROMÂNIA?

Publicat în 6 martie 2011 de olteniada

Adevăruri cutremurătoare despre România!!!

 România, colonie a Isralelui?

de profesor universitar Ion Coja

În ultimii 20 de ani, românul doritor să se simtă în largul său ca român se împiedică cel mai tare în ideea că părinţii săi au fost capabili de cea mai abjectă crimă: genocidul. Ca o confirmare a reinstalării cominterniştilor la guvernarea României în decembrie 1989, după 1990 s-a lansat şi apoi a fost oficial însuşită, inclusiv la nivelul manualelor şcolare, teza că din ordinul mareşalului Ion Antonescu şi în conformitate cu legile emanate de guvernarea acestuia, românii au ucis aproape 300.000 (trei sute de mii) de evrei. Ne angajăm întreaga noastră credibilitate afirmând că niciun document serios nu probează acuzaţia de genocid şi de holocaust adusă românilor. Nici măcar pentru un singur evreu nu se poate afirma că a fost ucis, conform legilor sau uzanţelor româneşti, pentru motivul că era evreu!


Dimpotrivă, când avem documente credibile, acestea dovedesc limpede că în România nu a fost niciodată vreun genocid, împotriva evreilor sau a altor etnii. Nici „măcar” un pogrom, două… Documentele serioase, autentice, dovedesc mereu ceea ce ştiam cu toţii până în 1990, anume că în România regimul mareşalului Ion Antonescu i-a salvat pe evrei, evrei pentru care România acelor ani a reprezentat „o oază de linişte” (apud istoricul evreu Braham Randolph), un „colac de salvare” (rabinul Moshe Carmilly Weinberger). O spectaculoasă confirmare ne-a oferit-o recent însuşi preşedintele evreu Shimon Peres , care le-a mulţumit românilor că i-am protejat pe evrei în timpul celui de al Doilea Război Mondial, făcând astfel posibilă emigrarea a 400.000 de evrei, cu rol extrem de important în edificarea statului Israel. După cum se ştie, declaraţia lui Shimon Peres, atât de conformă adevărului, a stârnit reacţia unor oficiali ai minciunii despre Holocaustul din România… Ce să înţelegem din această neconcordanţă între preşedintele Israelului şi activiştii Holocaustului?


După părerea mea, Shimon Peres a vorbit din partea evreilor, tot mai mulţi, care îşi dau seama că minciuna cu Holocaustul are zilele numărate şi că singura şansă a evreilor de a diminua consecinţele aflării adevărului este că ei înşişi, evreii, să dea tonul! Aşa cum au făcut-o dezvăluind lumii că vestitul săpun evreiesc nu are nici urmă de ADN uman în el! („Dar cine susţine că evreii ar fi fiinţe umane?!”, se zice că ar fi exclamat un evreu mai hâtru, comentând dezvăluirea oficializată de Yad Vashem…) Dacă în România s-a practicat vreodată genocidul, acela a fost un genocid antiromânesc! În propria lor ţară, adeseori românii, pentru că erau români, au fost persecutaţi, marginalizaţi ori chiar hăituiţi de către străini cotropitori şi de minoritari colaboraţionişti. Perioada cominternistă (1945-1960) a încercat să împingă antiromânismul spre genocid, dar nu a reuşit. Amintesc în acest sens unul din motivele pentru care Gheorghiu Dej a desfiinţat la vremea aceea vestita Regiune Autonomă Maghiară: deţinuţii politici proveniţi din această zonă a ţării erau numai etnici români. „Numai românii sunt duşmanii comunismului?” s-a mirat Gheorghiu-Dej. Pasămite, maghiarii aveau de-a face cu penitenciarele comuniste numai în calitate de gardieni, anchetatori, procurori etc…

După 1990, discret şi cu scheme mult mai subtile, insesizabile pentru omul de rând, pentru omul normal, o dată cu revenirea cominterniştilor la guvernarea României s-a reluat genocidul antiromânesc… Aceste pagini sunt scrise cu amărăciunea şi revolta pe care mi le provoacă conştiinţa că avem de trăit într-o asemenea epocă, guvernaţi cu un astfel de program!… De ce? Cu ce am greşit şi în faţa cui?! Încerc de aproape 20 de ani să înţeleg motivele pentru care suntem acuzaţi pe nedrept de holocaust, o crimă atât de urâtă, incalificabilă între oameni normali, crimă pentru care nu există în limbajul omenesc termenul potrivit… Aşa cum mă aşteptam, cercetarea acestui subiect m-a dus departe de evenimentele şi faptele din care este alcătuită istoria noastră, a românilor. La vremea respectivă i-am şi avertizat pe cei ce ne acuzau de Holocaust: ne obligaţi să ne apărăm, să găsim argument în favoarea nevinovăţiei noastre. S-ar putea ca aceste argumente să sfârşească prin a vă incrimina pe voi, care ne acuzaţi într-o manieră atât de cinică şi de iresponsabilă.

În principiu, istoria din ultimii 170 de ani a României nu poate fi analizată şi înţeleasă fără a introduce în relatarea noastră tot cortegiul de evenimente pe care l-a produs apariţia evreilor în număr mare pe meleagurile noastre. În prezentul rezumat al contenciosului româno-evreiesc, al confruntării dintre români şi evrei, al colaborării dintre noi şi evrei, vom orienta toată povestea în funcţie de o singură problemă, care i-a preocupat pe evrei dintotdeauna şi cu intensitatea cea mai mare: problema unei patrii, a unui Israel în care să-şi făurească râvnitul cămin naţional, evreiesc. Vechimea acestei aspiraţii, a acestui vis, se pierde în negura secolelor care s-au scurs de la risipirea evreilor în lume.

Cert este că după Pacea de la Adrianopol, din 1829, se constată un interes tot mai mare al evreilor rătăcitori pentru ţinuturile româneşti, îndeosebi pentru Moldova şi Maramureş, unde vin să se aciueze într-un număr tot mai mare. Iar când spunem Moldova, în termeni mai expliciţi avem în vedere şi Basarabia, cu Bucovina toată. Identificăm, din această perspectivă, trei secvenţe, trei „momente”, trei etape istorice:

Prima etapă avea loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, majoritatea oraşelor şi târgurilor moldoveneşti se transformă în localităţi cu populaţie mixtă, jumătate evreiască. Evreii se instalează şi în sate, ca arendaşi sau cârciumari. Prin tehnici comerciale oneroase şi acţionând în mod evident „în haită”, după un program insidios, bazat pe tehnici de înşelăciune ingenioase, nemaicunoscute pe meleagurile patriarhale ale Moldovei, evreii ajung curând să acapareze şi să monopolizeze importante ramuri economice, comerciale şi financiare. Destul de repede a devenit limpede pentru liderii politici şi spirituali din România care era ţinta acestei invazii. Nu era vorba de o întâmplare, de simpla goană după câştig nemuncit, ci totul avea o explicaţie, din păcate extrem de gravă: se derula astfel proiectul de a instaura un stat evreiesc în Europa, la marginea imperiului rus, pe un teritoriu ce ar fi cuprins Galiţia, Maramureş şi Moldova.

Reacţia noastră de apărare, de legitimă apărare, nu a întârziat să apară, producând atitudini, idei, texte care vor deveni o bază teoretică a românismului. Puţini sunt intelectualii români de marcă şi politicienii cu suprafaţă care să nu fi luat atitudine critică faţă de invazia evreiască. Îi pomenim pe câţiva: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Păulescu etc. Această reacţie ne-a atras însă ostilitatea presei internaţionale, atât de bine controlată de evrei. O ostilitate împinsă până la minciună, calomnie, denigrare, mistificare etc.

Menţionăm un detaliu edificator: când s-au stabilit primele relaţii diplomatice dintre România şi Statele Unite, de peste ocean ne-a venit ca reprezentant al intereselor americane, ca şi consul, însuşi şeful comunităţii mondiale a evreilor, Franklin Benjamin Peixoto, promotorul cel mai asiduu al proiectului Israel în Estul României. Ce căuta un personaj politic atât de important într-o funcţie diplomatică atât de măruntă, de consul?! Nu funcţia era vizată, ci spaţiul unde avea să se exercite acea funcţie: România, programată să devină, în partea ei de Est, noul Israel! Prezenţa lui Peixoto în România, funcţie mult sub pretenţiile unui lider mondial al vremii, este o dovadă în plus şi indubitabilă, imposibil de interpretat altfel, a insistenţei evreieşti, a unor lideri evrei bezmetici, pentru realizarea acestui proiect paranoic: Israel în România! Se impune o întrebare: în ce măsură evreii de rând din România cunoşteau acest proiect? Proiect care, ca să rămână secret şi neştiut de români, trebuia să rămână secret şi pentru majoritatea evreilor…

Se cuvine de asemenea pornită cercetarea asupra contingentului mare de evrei care în mod deliberat şi deschis au sabotat în fapt proiectul sionist şi şi-au afirmat loialitatea faţă de români şi disponibilitatea de a duce o viaţă normală, statornicită în acest spaţiu, evrei sincer deschişi ideii de normalitate în relaţiile dintre oameni şi popoare. Aceşti evrei şi-au luat şi numele de evrei pământeni, au avut şi un partid care a trimis reprezentanţi în Parlament. Au dispărut din păcate chiar şi din… manualele de istorie, sub presiunea sionistă din secolul următor, al 20-lea. Nimeni nu-i mai pomeneşte. Şi doar dintre aceşti evrei s-au ridicat majoritatea evreilor care îşi merită recunoştinţa noastră şi numele de români. Un Tudor Vianu, un Nicolae Steinhardt, un Edgar Papu, un Alexandru Graur… Din păcate, printre aceşti evrei de treabă, oneşti şi loiali poporului român care le era gazdă, nu-i putem număra şi pe Lazăr Şăineanu şi Moses Gaster, pe care autorităţile româneşti i-au obligat să părăsească teritoriul Ţării. Fuseseră identificaţi că agenţi ai proiectului Israel în România… Agenţi cu misiuni discrete şi subtile, pe măsura înzestrării lor intelectuale deosebite… Mare păcat!

Ce a rezultat din proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? A rezultat multă suferinţă pentru români, sub diverse forme. Multă energie consumată în van, de-o parte şi de alta! Multe resentimente adunate într-un secol şi ceva de confruntare între naţionalismul românesc şi paranoia sionistă! Istoricii români, prea grijulii să nu-şi compromită relaţiile sociale şi interesele personale, întârzie să facă un inventar riguros al suferinţelor noastre. Nu este timpul pierdut, dar deja s-a pierdut multă informaţie orală, deseori mai importantă decât toate arhivele. Au suferit şi evreii din pricina acestui proiect nesăbuit, ca şi din cauza terorii impuse de Cahal, de exclusivismul religios talmudic, atent să reprime orice tentativă de a se asimila a evreilor. În mod semnificativ, povestea junei Haia Sanis nu a scris-o un evreu, la fel cum nici piesa Take, Ianke şi Kadîr… Ca români, nu avem ce ne reproşa faţă de evrei. Dimpotrivă, avem a le cere socoteală pentru netrebnicul proiect. Cu atât mai mult cu cât, sub o formă nouă, vor unii să-l reia!!…

O variantă a acestui proiect a constituit-o intenţia de a declara Basarabia ca republică socialistă sovietică evreiască… Încercarea s-a produs în anul primei ocupaţii sovietice: iulie 1940-iunie 1941. Se convocase congresul „reprezentanţilor” poporului din Basarabia, s-a şi întrunit acesta, sub preşedinţia evreului Lazăr Kaganovici, dar în ultima clipă acordul lui Stalin a fost retras… Păcat. Ar fi încheiat definitiv orice discuţie în contradictoriu, vădind pentru toată lumea esenţa tembelă şi criminală deopotrivă a proiectului (de tip) sionist! Cărei instanţe evreieşti îi putem cere socoteală azi pentru proiectul ISRAEL ÎN ROMÂNIA? Căci avem tot dreptul s-o facem, nu neapărat pentru a pretinde reparaţii materiale, cât mai ales pentru a cere ridicarea embargoului mediatic asupra acestui subiect, recunoaşterea publică a vinovăţiei, retragerea acuzaţiilor iresponsabile la adresa românilor, deschiderea arhivelor şi tot ce se mai cuvine a dobândi în numele Adevărului!

Al doilea episod semnificativ al contenciosului româno-iudaic s-a consumat în timpul celui de al Doilea Război Mondial, şi include trei momente mereu invocate de evrei: (1) Pogromul de la Bucureşti, din ianuarie 1941, din timpul Rebeliunii Legionare, (2) Pogromul de la Iaşi, din iunie 1941 şi (3) Genocidul sau Holocaustul din Transnistria, din septembrie 1941-martie 1944. În discuţia noastră lămuritoare, trebuie introdus un reper nou şi extrem de important, decisiv pentru istoria lumii (sic!): hotărârea evreilor sionişti, luată la începutul secolului al XX-lea, de a-şi construi o ţară în Palestina, pe locul Israelului biblic. Trebuie spus şi subliniat că această decizie nu a tulburat cu nimic comunitatea internaţională. Dimpotrivă, e de remarcat, cu satisfacţie, faptul că întreaga comunitate internaţională a privit cu înţelegere şi spirit cooperant această doleanţă a evreilor, oferindu-le acestora, în completare şi alte teritorii: Madagascar, Uganda sau Rhodesia, în diverse variante, cea mai tentantă fiind aceea a unui stat-metropolă Israel în Palestina şi un alt teritoriu, cu rang de colonie a primului, în Africa, pentru a putea aduna la un loc un număr cât mai mare de evrei.

Evident, acestea erau planuri pe „un petec de hârtie”. Când s-a trecut la realizarea Israelului, la colonizarea Palestinei cu evrei care să accepte voluntar să-şi părăsească casa şi ţara în care trăiseră până atunci, s-a constatat că evreii nu se prea înghesuiau. Reacţia lor la ciudatul proiect sionist nu a fost cea pe care au scontat sioniştii, era însă o reacţie cu totul normală: evreii au fost puşi să aleagă între viaţa pe care o duceau, uneori de câteva generaţii, într-un mediu social cunoscut, stabil, acceptat, resimţit ca propice pentru viitorul familiei şi strămutarea în necunoscut, într-un climat străin, mai degrabă ostil, cu o mulţime de necunoscute, plin de primejdii. Era de aşteptat ca majoritatea evreilor să ezite, să nu se grăbească să alerge spre misiunea sfântă, istorică, eroică bla-bla, bla-bla, la care erau invitaţi: refacerea Israelului… Pentru acest proiect evreii au fost gata să cotizeze şi au făcut-o cu generozitate, dar când a fost vorba să facă pasul, atât de şocant, de traumatizant, al emigrării, la care erau invitaţi, majoritatea au cerut timp de gândire şi de răzgândire… Se pare că primii care nu s-au grăbit să emigreze în Palestina au fost liderii sionişti, autorii proiectului!

Acesta este un moment extrem de important pentru istoria lumii, MOMENTUL CÂND EVREII SIONIȘTI CONSTATĂ CĂ PROIECTUL RECONSTITUIRII ISRAELULUI NU SE POATE REALIZA DEOARECE NU SE OFEREAU EVREII, CÂTEVA MILIOANE, CARE SĂ POPULEZE PALESTINA… Consecinţele acestui refuz au fost catastrofale pentru istoria lumii, a Europei în primul rând! Ca şi pentru oricare dintre cititorii acestor pagini!… Și anume: Nebunia sionistă nu a acceptat această situaţie, care însemna abandonarea proiectului Israel. Un proiect despre care se putea spune, între oameni normali, că se născuse mort… Evreii sionişti nu s-au împăcat însă cu evidenţa faptului că, în afară de câteva sute de tineri entuziaşti şi săraci, alţi evrei nu erau tentaţi să facă pasul riscant al unei schimbări atât de radicale în viaţa lor. Decât cel mult, pentru evreii în vârstă, Palestina era un loc tentant în care să vii să mori şi să fii acolo îngropat, în pământul străbun… În rest, în mod evident Palestina nu oferea nicio posibilitate de viaţă după parametrii evreieşti tradiţionali, îndătinaţi… Ci numai din pur idealism cineva se putea lansa într-o asemenea aventură! Dar de unde atâta idealism, la milioane de persoane?!… Sioniştii nu au abandonat proiectul, ci au imaginat faza a doua a proiectului, soluţia de „avarie”: constrângerea evreilor de a-şi părăsi casa şi ţara pentru a se strămuta în Palestina, în Eretz Israel!

Cum puteau fi obligaţi milioane de evrei să ia calea pribegiei spre ţinutul inospitalier al Palestinei? Cu ce îi puteau constrânge evreii sionişti pe ceilalţi evrei? Cu nimic! În niciun chip! Singurii care îi puteau constrânge pe evrei erau… neevreii, autorităţile din ţările unde trăiau mulţi evrei! Iar instrumentul care i-a şi constrâns pe evrei să plece au fost… două: holocaustul şi comunismul. Ce au în comun cele două mari hecatombe (omor în masă a multor fiinţe umane fără apărare)? Un singur lucru: rolul benefic, decisiv, pe care l-au jucat în apariţia şi consolidarea statului Israel. Suferinţele evreieşti îndurate în al doilea război mondial, mediatizate bine, chiar în exces şi cu exagerări fără precedent, au sensibilizat lumea întreagă, cu osebire pe cea anglo-saxonă, astfel că ideea de a se constitui un stat nou, ţară şi cămin pentru evreii atât de urgisiţi, s-a impus aproape de la sine publicului şi guvernelor, fără eforturi deosebite. Efectul cel mai important al persecuţiilor anti-evreieşti din Germania şi ţările satelit ale acesteia a fost că un mare număr de evrei au ales să emigreze totuşi în Palestina, în viitorul Israel. În plus, după constituirea sa, statul Israel a început să beneficieze de sume impresionante percepute ca reparaţii pentru suferinţele evreilor loviţi de Holocaust.

Dar nici pe departe evreii astfel ajunşi în Palestina de teama naziştilor, deci până în 1945, nu erau suficient de mulţi pentru a asigura funcţionarea unui stat şi pentru a contrabalansa numărul relativ mare de palestinieni. Mai era nevoie de alţi evrei, mult mai mulţi. Aceştia au venit din ţările de curând intrate sub regim comunist . Evreii din aceste ţări au luat calea emigraţiei, în număr tot mai mare, pe măsură ce regimul comunist instalat se arăta tot mai nepotrivit cu starea de normalitate, mai abuziv, criminal propriu zis. În ţările obligate să treacă la comunism a crescut brusc numărul celor doritori să-şi părăsească ţara din cauza noului regim. S-a creat o adevărată psihoză a plecării, bine întreţinută de propagandă occidentală. Dar odată lăsată cortina de fier, s-a interzis dreptul de a-ţi alege ţara în care să trăieşti, dreptul de a părăsi ţara în care te afli. Binefacerile comunismului deveniseră obligatorii. Cu o singură excepţie: numai evreii puteau părăsi raiul comunist! Evreii inventaseră comunismul şi, ca beneficiari ai brevetului, aveau dreptul numai ei să se lepede de comunism…

Paradoxul situaţiei se pretează la numeroase interpretări şi comentarii, inclusiv amuzante, sarcastice. Comentariul cel mai justificat însă este unul dramatic: aşadar, simplificând lucrurile, dar fără a le deforma propriu-zis, avem motive să credem că instaurarea comunismului de către evreii cominternişti în Europa de Est a avut drept scop să deterioreze condiţiile generale de viaţă, ale tuturor, în aşa măsură încât să-i determine pe evrei să emigreze în Palestina, în Israel. Spune multe detaliul că, practic, numai evreii puteau părăsi legal regimul comunist. Pentru ne-evrei nu a existat niciun mijloc legal. Mulţi ne-evrei, dorind să plece cu orice preţ din lagărul comunist, au plătit cu viaţa sau cu libertatea această încercare. Ne-evreilor care au rămas în lagărul comunist nu le-a fost uşor. Desproprietăriţi şi pauperizaţi, foarte mulţi marginalizaţi ca indezirabili sau inadaptabili ideologici, mulţi arestaţi şi condamnaţi pe nedrept, se poate spune că pentru majoritatea locuitorilor din aceste ţări viaţa s-a schimbat radical în rău, devenind insuportabilă în multe privinţe. Niciodată nu am primit un răspuns logic la întrebarea de ce, cui a folosit experimentul comunist, falimentar dinainte de a se naşte? Întrebăm acum: în ce măsură este corectă ipoteza că toate aceste nenorociri care au afectat jumătate din Europa s-au petrecut pentru a-i determina pe evrei să părăsească aceste ţări în care trăiau de câteva generaţii şi să emigreze în Israel?

Nota bene: aceiaşi evrei, invitaţi să plece în Israel pe vremea când ţările respective nu erau încă comuniste, ci ţări „normale”, nu s-au arătat deloc dispuşi să le părăsească. Schimbarea de atitudine a evreilor faţă de ideea plecării în Israel a fost în mod clar cauzată de schimbarea regimului social-politic în ţara de baştină… În privinţa asta nu poate exista nici o îndoială! Cererea de plecare a evreilor din România a fost, sub comunişti, mult mai mare ca pe vremea lui Ion Antonescu… Comunismul a fost mai greu de suportat decât aşa-zisul regim de exterminare!

Mi se pare evident că e mult adevăr în această ipoteză. Chiar dacă vom identifica şi alte cauze şi scopuri pentru experimentul comunist, ipoteza subordonării experimentului bolşevic la proiectul sionist de comasare în Israel a unui număr cât mai mare de evrei nu poate fi respinsă şi trebuie consacrată ca atare. Caz în care, în mod evident, avem datoria să ne întrebăm cine poartă răspunderea pentru imensele suferinţe pricinuite de instalarea comunismului în Europa de Est! Să nu ne sfiim să arătăm acuzator spre liderii sionismului! Nebunia sionistă a făcut şi face în continuare multe victime şi printre evrei! Cu atât mai mult avem dreptul să cerem liderilor şi organizaţiilor sioniste, înseşi ideii sioniste (sic!), să dea socoteală în faţa tuturor, evrei şi ne-evrei, pentru milioanele de vieţi distruse ori batjocorite! Zeci, sute de milioane de oameni care au suferit ca niciodată în istorie! O mai spun o dată: eu şi oricare dintre cititorii acestor rânduri am fi avut o viaţă mai uşoară, mai frumoasă, mai îndestulată dacă sioniştii nu ar fi conspirat şi acţionat pentru proiectul Israel în Palestina, prin care au stricat tihna şi normalitatea existenţei noastre ca români, ca europeni, ca oameni! În nebunia lor nu au avut niciun scrupul! Au recurs însă, cu viclenie, inclusiv la stratagema clasică a inversării rolurilor: noi, victimele, am devenit vinovaţi de crimele plănuite şi înfăptuite de ei, de sionişti şi de evreii cominternişti!… Acesta ar fi al treilea moment de tensiune – eufemistic vorbind, din istoria relaţiilor dintre români şi evrei. Momentul cel mai dureros…

Românul se fereşte în ultima vreme să mai spună că „mai rău nu se poate”. A spus-o de atâtea ori înainte de 1990, pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, ca după aceea să constate, cu perplexitate şi amărăciune, că se poate, „se poate şi mai rău”!… Vorba asta se potriveşte şi pentru necazurile noastre cu evreii. Se pare că al treilea moment, cât va fi fost el de dureros, n-a fost totuşi cel mai! Căci a urmat şi al patrulea… moment, încă neîncheiat, în care trăim şi evoluăm noi, cei de azi!…

Dacă în 1944, evreii comunişti, cominternişti, au ajuns să pună mâna pe guvernarea României şi să-şi facă de cap sub protecţia ocupantului sovietic, după 1990 România a ajuns din nou sub controlul unor structuri evreieşti (tot cominterniste?), fără ca acestea să se bucure de un sprijin extern brutal şi prea evident. În mod semnificativ, principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989, adică Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan, care au pretins a fi aduşi de „valul revoluţiei” (!!!) în fruntea evenimentelor, aparţin fostelor structuri cominterniste. Ion Iliescu şi Petre Roman ca urmaşii cuminţi ai unor cominternişti notorii, identificaţi sigur ca agenţi sovietici, iar al treilea, Silviu Brucan, ca supravieţuitor al valului cominternist abătut asupra României după august 1944. Petre Roman şi Silviu Brucan evrei cu acte în regulă, Ion Iliescu cu o naţionalitate ceva mai… complexă, amestec de bulgar, evreu şi, probabil, ceva român. Ion Iliescu nu a dat niciodată dovadă că ar simţi româneşte. De ceilalţi doi, ce să mai vorbim?!…

Mai mult, nici ceilalţi doi preşedinţi, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nu au o apartenenţă etnică cert românească şi s-au ferit s-o lămurească. După ştiinţa mea, mama lui Emil Constantinescu este evreică şi se trage dintr-o familie de evrei anarhişti, izgoniţi din Elveţia şi pripăşiţi în Rusia înainte de 1918, în Basarabia mai exact. Despre Traian Băsescu circulă două variante: tată evreu, plecat în Israel, unde ar mai fi şi azi în viaţă; mama evreică, tata evreu…

Circulă, este un fel de a spune, căci subiectul este tabu pentru mass-media. În mod semnificativ, nici una dintre aceste biete femei nu a apărut public să-şi arate bucuria pentru ascensiunea fiului. Orice presă sau televiziune liberă, necontrolată din umbră, ar fi găsit interesant pentru noi, publicul, să ne facă cunoştinţă cu… muma lui Ştefan cel Mare a zilelor noastre. Am avut parte de trei preşedinţi efectiv anormali, care se ruşinează să spună cine le sunt părinţii!… Se ruşinează să apară în public cu propria lor mamă. Nici nu-şi pomenesc părinţii în CV-ul de pe internet! Ce au de ascuns? Recomand celor care citesc aceste pagini să caute pe internet biografia celor trei preşedinţi români de după 1990 şi s-o compare cu biografia, tot oficială, a lui Nicholas Sarkozy , preşedintele Franţei. Evreu, dar evreu normal, care nu unelteşte împotriva celor ce l-au ales, Sarkozy nu-şi ascunde ascendenţii. Nu există nicio legătură între originea sa evreiască şi politica pe care o duce ca preşedinte al Franţei în folosul Franţei, al francezilor!… Ceea ce nu putem spune şi noi, despre preşedinţii cu care ne-a pedepsit Dumnezeu după 1990. Nişte…

Mă consider un om normal. Mă străduiesc să fiu, în orice caz. Nu resping nicicum ideea ca în fruntea statului sau guvernului român să ajungă un alogen (care se deosebeşte prin natură şi origine de mediul în care este). Am mai avut regi şi domnitori străini. Toate popoarele europene au cunoscut această situaţie şi nu o blamăm sau incriminăm în vreun fel. Dar în asemenea cazuri cred că starea de normalitate impune anumite restricţii, anumite condiţii, limite a căror depăşire nu poate fi trecută cu vederea în numele toleranţei şi al combaterii gesturilor de discriminare etnică. Iată, pe această temă, câteva considerente şi observaţii: Persoana în cauză, adică alogenul ajuns în funcţii publice înalte, se cuvine să nu-şi ascundă originea etnică, ci s-o asume cu seninătate şi ceva umor, dacă se poate. Exemplu de urmat, exemplu de normalitate, Varujan Vozganian, mândru de stirpea sa armenească. Frecvenţa cu care apar alogenii în asemenea funcţii trebuie să respecte oarecum „algoritmul” demografic. Regulă nu poate fi decât una: în mod obişnuit, în asemenea funcţii ajung cel mai des reprezentanţi ai etniei majoritare! A avea un preşedinte cu origine românească incertă nu este în regulă. A avea trei preşedinţi la rând numai pe jumătate români dă deja de gândit! Nu pare a fi o întâmplare! Iar când cealaltă jumătate este la toţi trei aceeaşi, adică evreiască (sau patagoneză!, ar fi fost totuna), suspiciunea că ni se ascunde ceva este şi mai îndreptăţită. Ce ni se ascunde?

Dacă sub oblăduirea a trei preşedinţi numai pe jumătate români, iar pe cealaltă parte evrei, ţara ar fi prosperat, dacă am fi progresat sau măcar am fi avut o evoluţie obişnuită, în limitele normalităţii, atunci totul putea intra sub beneficiul coincidenţei întâmplătoare, al aleatorului. Am fi consemnat această coincidenţă la rubrica de curiozităţi. Împrejurarea însă că în această perioadă de douăzeci de ani România a cunoscut cea mai rapidă şi mai severă involuţie din istoria sa, o veritabilă prăbuşire!, ne obligă să căutăm o legătură între acest dezastru şi componenta alogenă a etniei celor vinovaţi de acest dezastru şi să ne întrebăm deschis: există vreun interes sau amestec evreiesc în decăderea României, în dezastrul din România?… Cu o asemenea întrebare nu facem propagandă antisemită, cum vor exclama imbecilii, ci facem un gest de autoapărare! Nimic mai mult!

Faptul că în trecut, un trecut nu prea îndepărtat, în anii 1944-64, România a suferit de pe urma unor alogeni evrei, care au activat făţiş în slujba unor puteri străine şi vrăjmaşe, întăreşte motivele pentru care să ni se pară nefirească, chiar suspectă evreitatea atât de excesivă, de debordantă statistic vorbind, a conducătorilor noştri de azi, a clasei politice. Deja ştim că ni se ascunde un fenomen demografic extrem de îngrijorător: numărul mare de evrei care au primit cetăţenie română fără nicio problemă, sub acoperirea falsă că li se face un act de justiţie. Conform unei teze neruşinate (vezi şi raportul Tismăneanu), cum că românii i-au silit pe evrei să plece în Israel şi că pierderea cetăţeniei româneşti a fost un abuz al autorităţilor din România. În realitate, evreii care au plecat în Israel au făcut-o de bună voie, beneficiind de un privilegiu refuzat celorlalţi cetăţeni din România. Dacă evreii au fost în vreun fel obligaţi să plece din România şi să renunţe la cetăţenia română – şi au fost obligaţi!, presiunea a venit din partea evreiască, sionistă. În urmă cu vreo 10 ani, erau circa o jumătate de milion de evrei care căpătaseră cetăţenie română în mare secret, fără nici un semnal în presă. (E drept, în acest fel se mai dă o lovitură: cei în cauză căpătă astfel şi cetăţenie europeană…) Paralel cu acest „spor demografic” bine mascat de autorităţi, ni se vorbeşte mereu de o comunitate evreiască pe cale de a se stinge în România. Nu mai sunt decât vreo 5-6.000 de evrei! Să le plângi de milă!… (A se compara cu ritmul lent în care se acordă cetăţenie română pentru românii basarabeni, într-adevăr îndreptăţiţi s-o obţină!…)

Alt secret de stat bine păzit este structura etnică a proprietăţii imobiliare. Prima grijă a lui Emil Constantinescu, ajuns preşedinte al României, a fost să legifereze dreptul străinilor de a deveni proprietari de terenuri de orice fel în România. Am motive să cred că şi lui Ion Iliescu i s-a cerut (de unde, de către cine?) să legifereze această prevedere criminală faţă de viitorul României. Ion Iliescu însă, inclusiv partidul pe care îl conducea, nu a insistat prea tare şi încercarea lor de a legifera acest proiect trădător de ţară a eşuat. Propunerea lui Ion Iliescu înaintată Parlamentului a fost mai mult de formă. (Le dau nepoţilor mei dreptul de a se lăuda că eu, bunicul şi unchiul lor, am declanşat în Parlament opoziţia la proiectul de a acorda străinilor dreptul de a deveni deţinători de terenuri în România.) Din păcate nu s-a mai putut face nimic atunci când la Cotroceni a venit Emil Constantinescu, preşedintele celor mai nenorocite privatizări, al celor mai păguboase tratate cu statele vecine. Individul a susţinut cu toată autoritatea funcţiei sale ca, în ciuda prevederilor constituţionale, să se legifereze posibilitatea pentru străini de a deveni proprietari funciari.

În 2003, odată cu impunerea noii constituţii, s-a introdus şi în Constituţie dreptul străinilor de a deveni deţinători de terenuri în România. Nota bene: Am spus de mai multe ori, fără niciun ecou în mass-media: la alegerile din 1996, Emil Constantinescu nu a obţinut voturile necesare pentru a câştiga alegerile. Cu toate acestea a fost declarat câştigător şi, deci, preşedinte al României. Preşedinte fraudulos, care a debutat prin susţinerea unui proiect de lege care încălca Constituţia. Dar nici proiectul de modificare a Constituţiei nu a primit votul poporului român. Guvernul Adrian Năstase s-a pretat la ilegalităţile cele mai flagrante pentru a declara Constituţia votată. Printre altele, caz unic, când a văzut că rezultatul referendumului este de respingere a Constituţiei, a prelungit cu 24 de ore votarea. Dacă Dumnezeu ne va ajuta să avem un guvern de oameni normali, de patrioţi, trebuie declarate nule toate legile şi efectele produse prin modificările operate în actuala Constituţie: în fapt, Constituţia din 2003 este şi azi, nelegitimă. Mai grav este că întreaga clasă politică, mass-media şi autorităţile europene au acceptat fraudă şi abuzurile guvernului Năstase. Erau abuzuri prin care se uşura sarcina celor preocupaţi de distrugerea României…

Pe parcursul discuţiilor purtate în societatea românească pe marginea legiferării vânzării de teren către străini, s-a auzit cuvântul palestinienilor, ca un avertisment că prin modificarea promovată de Emil Constantinescu se creează cadrul legal pentru desfăşurarea scenariului care în 1948 a adus Palestina, ţară a palestinienilor, la situaţia de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palestina, au devenit la un moment dat proprietari pe cea mai întinsă suprafaţă din Palestina. Argument decisiv în constituirea statului Israel, deşi nul în drept!… (În această ordine de idei apreciez că Ion Iliescu, faţă de Constantinescu şi Băsescu, a fost mai reţinut în a promova interesele Israelului în România. Poate că mă înşel…)

O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin îndreptăţite ne-o aduce constatarea că în clasa politică numărul de evrei este disproporţionat de mare în raport cu numărul etnicilor evrei din România, din structura demografică a României. În primul Parlament al României, 1990-92, după un calcul pe care personal nu l-am putut verifica, dar mi-a fost oferit de un fost deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii erau aşa de mulţi încât în 1992, când s-a ales al doilea Parlament post-decembrist, Comunitatea Evreiască, ştiind bine câţi sunt parlamentarii evrei intraţi pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc şi pentru un reprezentant al ei, aşa cum îi permitea noua Constituţie. Avea deja câteva zeci de reprezentanţi, pe puţin!… Un gest de bun simţ, pe care nu l-au mai repetat în 1996… Un gest care confirmă însă că în Parlament era un număr nefiresc de mare de evrei. Situaţia nu s-a schimbat… În toată această perioadă, de preşedinţie iudeo-românească, principalul proces socio-economic şi politic, petrecut în România democratică, a fost schimbarea radicală a regimului proprietăţii. Sub pretextul numit privatizare, care părea să însemne trecerea unor active din proprietatea de stat în proprietatea particulară a cetăţenilor români, s-a produs un jaf colosal, o înstrăinare a avuţiei naţionale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, al alogenilor, cu sau fără statut de cetăţeni români. Aşa-zişii investitori străini!… Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau gazetărească a cazurilor de mare corupţie, s-a putut constata că etnia cea mai implicată în jaful şi distrugerile din România este etnia evreiască, reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, ci şi din alte ţări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc.

Această coincidenţă, faptul de a întâlni evrei la nivelul funcţiei supreme din stat, la nivelul primului ministru, al miniştrilor, al parlamentarilor, dar şi la nivelul marilor corupţi, profitori de pe urma distrugerii şi înstrăinării economiei româneşti, ne obligă să tragem o singură concluzie: România este azi o ţară ocupată, iar majoritatea ocupanţilor sunt evrei! Suntem o ţară care şi-a pierdut independenţa şi suveranitatea. Aceste atribute mai există numai în Constituţie, ca vorbe goale. Suveranitatea şi independenţa românească sunt cuvinte fără nicio acoperire… A spus-o, într-un cadru mai intim şi Shimon Peres: România a fost cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o? Cu ce drept? (Recomand în acest sens seria de documente şi comentarii publicate în cărţile excepţional de bine informate ale domnului Dan Cornel Nicolae, privind Ofensiva iudaismului împotriva României.) Lucrurile nu se opresc aici, la jaful din avuţia Țării. Conform programului după care a guvernat Petre Roman şi următorii prim miniştri şi împotriva oricărei raţiuni economice, inclusiv împotriva raţiunii profitului, industria românească chiar s-a transformat într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe ori noii proprietari au distrus utilajele şi agregatele de producţie, întreaga uzină sau fabrică a fost demontată şi vândută la fier vechi, inclusiv utilaje de ultimă generaţie. A fost astfel redus la jumătate potenţialul economic al României, producţia industrială şi agrară a României şi au dispărut câteva milioane de locuri de muncă în producţie, în cercetare, în domeniile economice care asigurau cândva exportul românesc. Plus alte ilegalităţi şi mârşăvii ale clasei politice, ale guvernanţilor, fără egal în istoria României.


Rezultatul, despre care credem că este şi scopul urmărit de această politică economică aberantă: câteva milioane de români au luat calea emigrării, au plecat să muncească în alte ţări, obligaţi s-o facă! Mulţi dintre ei nu se vor mai întoarce. Iar cei mai mulţi dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire superioară, buni meseriaşi, a căror eficienţă profesională creează bunăstare naţională pe alte meridiane. S-a produs astfel cea mai gravă depopulare a ţării din toată istoria noastră. În mod evident această depopulare a ţării prin emigrare este provocată de guvernanţi prin politica economică promovată. La această emigrare se adaugă declinul demografic provocat de autorităţi prin propaganda contraceptivă efectuată îndeosebi la sate, prin măsurile care descurajează viaţa de familie, cu copii etc. La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul exact, deromânizarea României… Toate nenorocirile de care avem parte după 1990, atât de absurde în sine, capătă imediat coerenţă şi logică dacă le raportăm la rezultat: deromânizarea României este un proces riguros controlat, plănuit de multă vreme, nicidecum spontan sau întâmplător. Iar acest proces este parte din programul transformării României într-un Israel de rezervă!

Desfăşurarea acestui program ni se ascunde, ceea ce, din partea politicienilor trădători de ţară nu e de mirare. După 1990 cuvântul transparenţă a dispărut din vocabularul clasei politice. Funcţionarea democraţiei în România, a jocului de-a partidele politice, este riguros controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai mici detalii. Nu e greu să-ţi dai seama. Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicaţi să priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu ţara. Presa, radioul şi mai ales televiziunea, cu zeci de posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip profesionist preocupările şi gândurile alegătorilor, oferindu-le zilnic ştiri de senzaţie, de scandal etc., care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru percepţia omului cu o inteligenţă obişnuită. Apar în presă şi la televiziune numai comentatori agreaţi de establishment-ul instalat după 1990. Comentatori bine pregătiţi în arta minciunii, a ocolirii adevărului şi a problemelor importante, vitale. Din păcate, mulţi dintre aceştia sunt foarte tineri… Toţi au o singură preocupare: să nu vorbească nimic despre adevăratele probleme ale României, ale românilor.

Cele de mai sus ne obligă să punem o întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns: de ce are nevoie evreimea mondială de un „Israel de rezervă”? Îl rog pe cititorul acestor pagini să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să se închipuie pentru câteva minute că ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider sionist, eventual unul dintre cei şapte înţelepţi ai Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a Israelului. Cu minime cunoştinţe despre viaţa din Israel, îţi dai totuşi seama că acest stat nu are nici pe departe un viitor asigurat. Acest viitor este dependent aproape în totalitate de sprijinul SUA şi, oarecum, al Europei Occidentale. Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur… perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul a ieşit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal pentru niciun stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 70-a confruntare militară se va încheia cu înfrângerea Israelului de către arabi, acea zi va fi fatală pentru Israel! Cu consecinţe, foarte probabil, ireparabile…

Când am fost senator (1992-1996), în comisia de politică externă din care făceam parte s-a dat avizul pentru un acord între statul român şi statul israelit, prin care noi acceptam să găzduim, într-un caz de forţă majoră, circa 300.000 de evrei, bătrâni, femei şi copii. Ni s-a dat şi explicaţia: 300.000 este capacitatea de găzduire a hotelurilor de pe litoral sau din România. A fost primul pas. Nu a fost mediatizat acest acord, dar eu nu am făcut din asta un secret. Precizez: în comisie eu am fost de acord cu acest aranjament, menţionând că, de va fi cazul, aceeaşi să fie disponibilitatea noastră şi pentru ceilalţi beligeranţi. Azi, dacă aş mai participa la o astfel de dezbatere, aş pune o condiţie: statul evreu să-şi ceară mai întâi scuze pentru minciunile referitoare la aşa-zisul holocaust din România! Şi să aducă mulţumiri publice pentru politica lui Ion Antonescu faţă de evrei! După aceea, dar numai după aceea, mai vedem cum facem şi cu acordul respectiv…

Aşadar, încă de pe atunci se luă în calcul un scenariu catastrofic pentru Israel. Nu este decât firesc pentru nişte guvernanţi dedicaţi funcţiei lor să ia în calcul orice eventualitate.

Un alt motiv de îngrijorare pentru un viitor de bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo – dacă o putem numi aşa, pe următoarele decenii, secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toată planeta. Condiţiile climaterice de trai se vor deteriora grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de rău, găseşti cele necesare vieţii. În Israel, în ciuda eforturilor, deşertul va câştiga bătălia cu inteligenţa şi abnegaţia oamenilor şi se va extinde. Se pare că România, deşi vă fi afectată şi ea, va rămâne totuşi una din puţinele zone în care se va putea trăi în condiţii dintre cele mai bune, privind îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, cu o temperatură prielnică confortului etc. Prin politica de deromânizare a României este evident că se produce un vid demografic de care cineva de pe planetă va profita, mai devreme sau mai târziu. Cel mai logic este să profite de acest vid demografic cei care l-au creat… Adică evreii. Mai ales că nu ar fi prima dată când prezenţa masivă a evreilor în România se încearcă a fi explicată ca efect firesc al densităţii demografice din România, sub media mondială şi europeană…

S-au produs alţi paşi mai departe, în aceeaşi direcţie şi în mare taină, printre care şi încetăţenirea a sute de mii de evrei. Aceştia, sute de mii de evrei, azi nu mai au nevoie de niciun acord bilateral ca să descindă în România şi nici de cazarea oferită de guvernul român. Guvernul român le-a oferit acestor evrei posibilitatea să-şi cumpere care un apartament, care o vilă, care mai multe… Unii zeci de hectare de teren, alţii sute sau chiar mii de hectare… Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să ştim, fără să fim întrebaţi, fără să ni se ceară voie! Şi mai ales fără să ştim exact câţi evrei sunt în România! În nicio ţară numărul exact al evreilor nu este cunoscut. În România interbelică se vorbea de câteva sute de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, după aprecierea celui mai important evreu, Mihail Sebastian şi a românului cel mai important, Corneliu Zelea Codreanu. Din informaţiile mele, primite neoficial dintr-o sursă prezidenţială, într-o primă etapă vor fi un milion de evrei, încetăţeniţi în România şi Moldova. Iar dacă „facem ciocu’ mic”, drept răsplată vom fi lăsaţi să ne unim cu basarabenii şi cu toţii să le fim în eternitate recunoscători evreilor, autori ai unirii cu fraţii noştri de peste Prut… Ei, alde Petre Roman şi Ion Iliescu, au împiedicat Unirea noastră în 1990-92, tot ei, o vor patrona ca stăpâni ai celor două state fost româneşti!… Evident – vorbă lui Nikita Hruşciov, evreii nu vor veni în România ca să muncească în mină sau la strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii care acceptă să se întoarcă în România primesc câteva sute de mii de euro ca primă de instalare… Vor veni cu bani mulţi ca să se poată face stăpâni!

Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai uşor să controleze şi să domine viaţa din România dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor fi plecaţi din ţară pentru totdeauna! Şi dacă clasa politică, cumpărată şi şantajată, se va lăsa în continuare la remorca intereselor evreieşti. Interese fals evreieşti aş zice, cu gândul la eternitatea lumii, a neamurilor. Cum fals evreieşti s-au arătat şi interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri sioniste. Căci măsura în care evreii sionişti lucrează acum la proiectul România – stat rezervă pentru Israel este şi măsura în care (se tem sau constată că) eşuează proiectul Israel în Palestina. E timpul ca evreii normali să facă ce este de făcut! Şi în primul rând să denunţe nebunia şi minciunile sionismului! Să se dezică de schizofrenia acestora! Să se delimiteze de sionism! Şi să prezinte scuze întregii omeniri!

Nu-mi dau seama care evrei, cei normali sau sioniştii, se află în spatele dezbaterilor din lumea evreiască pe tema diasporismului. Este o discuţie despre care nu se spune nimic în România, deşi ne priveşte în modul cel mai direct. Am aflat de ea dintr-un roman al lui Phillip Roth. Una peste alta, în ultimele trei-patru decenii lumea evreiască este preocupată de câteva întrebări care, la un loc, alcătuiesc o singură problemă. Se întreabă evreii ce este de făcut pentru a ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situaţia actuală nu poate fi eternizată. Se pare că singura alternativă la dispariţia statului Israel este acceptarea retragerii în interiorul graniţelor din 1948… Şi mulţi evrei o consideră acceptabilă! Şi corectă, aş adăuga eu.

În acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră că evreii cei mai apţi, mai potriviţi să rămână în Israel, sunt evreii proveniţi din ţările arabe, care cunosc mentalitatea arabă şi ştiu să se suporte unii pe alţii cu arabii! Ceilalţi evrei, veniţi cam toţi din Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga împrejur şi să se întoarcă de unde au venit ei sau părinţii lor!… Pe scurt, în lumea evreiască de ceva vreme se discută şi se fac planuri privitoare la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în Polonia etc. Mari bogătaşi precum Estée Lauder îşi pun averea în slujba acestui proiect de… părăsire a Israelului. Sau – soluţie inedită, dar deja pusă în aplicare, un mare număr de evrei urmează să capete a doua cetăţenie în ţările din Europa de Est, de care să nu se folosească deocamdată prea mult. Până la noi ordine… Ale cui?

E timpul să conştientizăm acest pericol: evreii plecaţi în Israel vor să se întoarcă… Liderii evreimii mondiale au declanşat deja acest proiect, devenit deja proces în plină desfăşurare. Totul se petrece însă cu mare discreţie, propriu-zis în secret, cu concursul trădător de ţară al autorităţilor, al clasei politice în frunte cu preşedinţii ţării de care am avut parte după 1990.

Minciuna cu holocaustul din România se pare că îşi află locul strategic în această acţiune: culpabilizaţi pentru crimele părinţilor, românii se vor simţi fericiţi că evreilor le trece supărarea pe noi şi se întorc!… O mai spunem o dată: în România nu a fost nici urmă de holocaust sau de pogrom! Pentru cele întâmplate pe vremea guvernării mareşalului Ion Antonescu evreii au mari datorii de recunoştinţă faţă de români! Dacă nu şi le recunosc, treaba lor! Dar este de-a dreptul un gest ordinar, de oameni fără niciun Dumnezeu, să-i acuzi de crimă pe cei care te-au salvat de la moarte! Între oameni – repet: normali, aşa ceva este de neimaginat! De neconceput atâta lipsă de onoare!

Aşadar, după 150 de ani de la declanşarea sa, planul ISRAEL ÎN ROMÂNIA este mai aproape ca oricând de realizare. Aproape că te umpli de admiraţie pentru abnegaţia, ingeniozitatea şi stăruinţa autorilor. Şi ştiu că se găsesc printre noi nătărăii capabili să privească lucrurile din acest unghi de vedere şi să se minuneze de inteligenţa şi perseverenţa sionistă… Nimeni nu a zis că Diavolul este lipsit de idei ori că ar fi un prostănac. Se pare că exact de aici vine nefericirea sa: are prea multe idei şi nu toate-s bune!…

Or, dacă există, ca la toate popoarele, o componentă diabolică a evreimii, diferenţa faţă de alte popoare constă în faptul că evreii diabolici au reuşit să se organizeze ca nimeni alţii, transformând ideea de naţie în organizaţie! S-au impus faţă de evreii normali sau chiar angelici şi îi terorizează într-un mod greu de imaginat de noi, goimii! La niciun popor nu există o viaţă dublă atât de accentuată ca la evrei: una la vedere, pentru goimi, alta secretă, radical diferită de prima, organizată după reguli şi canoane necunoscute în lumea ne-evreilor. Reguli şi canoane care nici pe departe nu fac viaţa mai frumoasă şi nici nu-l apropie pe individ mai mult de Dumnezeu! Dimpotrivă…

Fireşte, aceste pagini nu sunt scrise de grija evreilor. Nu insist în încercarea de a-i înţelege, deşi manifestarea lor ca adversari îndârjiţi ai intereselor noastre ne impune, ca reacţie de răspuns, să ne cunoaştem mai bine adversarul pentru a-i putea contracara acţiunile. Pentru mine e prea târziu să încerc să-i înţeleg printr-un efort susţinut şi bine organizat. Las celor mai tineri dintre naţionalişti să acopere acest punct din programul de salvare naţională: avem nevoie de o bună cunoaştere a lumii evreieşti, a sionismului, a dimensiunii secrete, oculte din modul lor de organizare, din mentalitatea autentic iudaică. Vom avea de învăţat de la evrei şi multe lucruri utile, plăcute şi sub aspect moral. Şi vom putea, probabil, contribui cât de cât la emanciparea evreilor. Repet: emanciparea evreilor faţă de structurile de putere şi coerciţie moştenite de evrei din negura vremurilor. Dacă există o problemă evreiască pentru lumea în care trăim şi există!, această problemă nu se va rezolva decât prin emanciparea evreilor faţă de structurile medievale evreieşti, de natură ocultă sau discretă, care îi ţin sub oarbă ascultare pe evrei.

Evreii au fost pretutindeni în fruntea luptei pentru demolarea structurilor medievale „închistate”, a tradiţiilor, a valorilor patriarhale etc., în numele modernizării cu orice chip. Dar în ascuns, valorile tradiţiei iudaice le-au păstrat cu o grijă habotnică, fără să supună nici una din aceste valori unui examen critic, deşi sunt ca nimeni alţii de pricepuţi în a coborî orice şi pe oricine în derizoriu. Au implantat comunismul în zeci de ţări, dar s-au ferit s-o facă şi în ţara lor!

Evreii au făcut mult bine omenirii, mai exact spus: unii evrei. Dar evreii au făcut şi mult rău omenirii. Mai exact spus: unii evrei! Şi vor mai face! Soluţia pentru ameliorarea acestui aport evreiesc la dulceaţa şi frumuseţea vieţii pe pământ este una singură: emanciparea evreilor normali, sprijin internaţional pentru transparenţă în lumea mozaismului, pentru abandonarea structurilor oculte, care practică tirania cea mai despotică, deseori paranoică, intimidând, descurajând şi pedepsind neiertător orice tentativă a evreilor normali de a intra în rândul lumii, de a abandona practica standardelor duble, atât de răvăşitoare pentru sănătatea sufletească.

Pe termen scurt însă, putem lăsa deoparte grija pentru evrei. Situaţia noastră, a românilor, este mult mai critică, mai periclitată azi ca oricând. Suntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nicio şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale Răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului şi a ţării! Nu mai avem mult timp la dispoziţie pentru a găsi soluţia de redresare. Şi chiar dacă vom afla soluţia, vom avea puterea de a o pune în aplicare?

Sursa:  ioncoja.ro
Publicat în 1 | Lasă un comentariu

EI VOR CONSTRUI SOCIETATEA INTELIGENTA / CUM VA ARATA SOCIETATEA INTELIGENTA / UN MIC FRAGMENT

Publicat în 3 martie 2011 de olteniada
Publicat de Savin BADEA la 13:09
Publicat în COMOARA LUI DECEBAL, MONDO-BAZAR, POLITICA, SOCIETATEA INTELIGENTTA, TEHNOLOGIE | Comentarii oprite

APEL PENTRU ROŞIA MONTANĂ

Publicat în 24 februarie 2011 de olteniada

“Lucrurile ar putea fi ceea ce le facem sa fie atunci cand le percepem.”



Cred ca stiai despre asta, dar apelul merita trimis mai departe.


Sfartecarea trupului tarii urmeaza pasii marunti ai Germaniei si Ungariei pe de-o parte si Israelului pe alta parte, care si-a indeplinit misiunea: ne-a cumparat deja. Prim-ministrul Israelului a raportat in kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.


Subject:  Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe


Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii

al caror sange le curge in vene, Trimiteti mai departe !



>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

>>>>>>>



Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa

anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona, acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2.000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!

Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Aanicai

Iasi, mai 2010




” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania,

atestata de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile

Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori

ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in

revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu,

construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in

urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie

exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold

Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.


..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman

compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de

kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.

Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca

sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.


De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de

dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.

Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice,

galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.


Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.


“Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si

fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand “observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.


Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in

procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.


Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea,  compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat.

Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.

Iata, membri ai organizatiei mondiale “Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti  sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea.

O lovitura dura pentru companie.


Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.

Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”

Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana


Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de exploatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ccea ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.

Oamenii sunt constienti  de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic.

In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor

bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine


Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele,

numai negative, ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.


Prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta , biochimist , a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer.


Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea

siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si

despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau

certificat de nastere Dacic.


S-a vorbit despre faptul ca asta este rezerva strategica de aur a

Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni, pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram, metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de

gasit, foarte necesar  in industria militara si spatiala si in economie in general.


Sunt multe lucruri care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga, e plin de zacaminte si pe toate vor sa le exploateze. Statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 %,  iar  exploatatorii  iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE, economice inestimabile.


Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.


Pasivitatea o sa ne coste scump.


Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra, nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii,  pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.


Ce e de facut ? Cum putem incepe sa ajutam ?


Cred ca trebuie, in primul rand,  ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. Apoi, impreuna, oamenii trebuie sa spuna NU !!


Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contribuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. Sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei, va angrena mai departe alte roţi.

NOTA MEA. Ce fac: Preşedintele României, Parlamentul României, Guvernul României, Opoziţia Puterii din România, Europarlamentarii României? Dragilor, rezolvaţi problema Roşiei Montane în favoarea Poporului Român, în virtutea celor semnalate mai sus – vă rog, cît mai repede. Luaţi această rugăminte drept SOMAŢIE, la urma urmelor, pînă nu e prea tîrziu.

Am semnalat de multă vreme nocivitatea cianurării şi jaful asupra aurului românesc.

Deasemenea, lămuriţi în ce măsură afirmaţiile premierului israelian sunt exacte, dacă a cumpărat sau nu România, aşa cum “glumeşte”. Am semnalat şi acest caz, dar nimeni n-a mişcat un deget, pînă la semnalarea de mai sus.

În ce măsură au făcut-o Germania şi Ungaria.

Dacă se adeveresc aceste “glume”, singura soluţie este o nouă revoluţie – NAŢIONALIZAREA – şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de trădarea intereselor  poporului român. Savin BADEA

Publicat în POLITICA, TEHNOLOGIE | Comentarii oprite

BIROCRAŢIE! URSS=UE=IMPERIUL LUI PEŞTE, imperiul franco-german. ÎN ATENŢIA CELOR 3: EBA, VADIM şi BECALI!

Publicat în 14 februarie 2011 de olteniada

UE – noul Soviet?

Mi se pare de neînţeles că după ce a fost îngropat un monstru, Uniunea Sovietică, un monstru similar, este construit. De ce CE (Comunitatea Europeană) a devenit UE (Uniunea Europeană)?
Poate dacă examinăm Rusia Sovietică vom afla răspunsul.
Uniunea Sovietică era condusă de 15 oameni care nu erau aleşi, care se investeau in funcţii reciproc şi care nu dădeau socoteală nimănui.
Uniunea Europeană  este condusă de 2000 de oameni în acelaşi fel. Se întîlnesc în secret, nu răspund faţă de cineva şi nu-i putem destitui din funcţii.
S-ar  putea spune că Uniunea Europeană are un parlament ales. Şi Uniunea Sovietică avea unul: Sovietul Suprem. Se aplica ştampila (se vota) la fel ca pentru Parlamentul European, iar timpul la microfon era limitat la un minut (1 MINUT! – adaug, Savin BADEA) pentru fiecare vorbitor la fel ca şi in Parlamentul European.
În UE sunt sute de mii de eurocraţi cu salarii imense, cu mulţi servitori, bonusuri şi privilegii, cu imunitate pe viaţă la orice persecuţie, care sunt mutaţi pur şi simplu de la o funcţie la alta, indiferent dacă au făcut treabă sau nu. Nu este asta, exact ce se făcea în fosta Uniune Sovietică?
Uniunea Sovietică a fost creată prin coerciţie şi prin ocupare militară. Uniunea Europeană, admitem, a fost creată fără folosirea expresă a forţei militare dar tot prin coerciţie şi prin abuzuri economice.
Pentru a continua să existe, Uniunea Sovietică  s-a extins continuu. În momentul când s-a oprit extinderea a început colapsul. Iar eu am convingerea că aşa se va întâmpla şi cu Uniunea europeană.
Scopul existenţei Uniunii sovietice a fost crearea unei noi entităţi istorice: poporul sovietic, iar noi trebuie să ne (renegăm) uităm naţionalitatea, tradiţiile şi obiceiurile popoarelor noastre.
La fel şi Uniunea Europeană nu doreşte să fiţi englezi sau francezi (nici români sau bulgari). Doreşte ca voi toţi să fiţi o nouă entitate istorică, să fiţi europeni. Să vă suprime toate sentimentele naţionale si să trăiţi ca o comunitate multinaţională. După 73 de ani, acelaşi sistem(multinaţional), în Uniunea sovietică, a cauzat mai multe conflicte interetnice decât oriunde în lume.
În Uniunea Sovietică unul din marile ţeluri a fost distrugerea statului – naţiune. Şi asta este exact ce face UE, astăzi. Bruxelles-ul  absoarbe statele-naţiune pentru ca acestea să nu mai existe.
Corupţia era generală în sistemul sovietic, de sus până jos. Şi tot aşa este şi în UE. Aceeaşi activitate coruptivă care îmbiba Uniunea Sovietică este şi în UE. Cei care i se opun sau o dezvăluie sunt reduşi la tăcere sau pedepsiţi. Nimic nu s-a schimbat.
În Uniunea Sovietică aveam gulagul. Văd că, deasemenea, avem gulag şi în UE. Nu se numeşte „gulag”, ci “political corect”.  Când oricine încearcă să exprime ce gândeşte în legatură cu evenimentele (cu agenda de lucru a UE), iar viziunea sa este diferită de linia agreată (aprobată, oficială) va fi ostracizat. Acesta este începutul gulagului, începutul pierderii libertăţii.
În Uniunea Sovietică ne-au spus că avem nevoie de un stat federal pentru a evita războiul. În UE fac exact acelaşi lucru. Pe scurt, este aceeaşi ideologie,  modelul sovietic prezentat în ambalaj vestic.
Dar, din nou, la fel ca Uniunea Sovietică UE contine şi propriul sfârşit. Din nefericire, când se va prăbuşi, şi se va prăbuşi,  va lăsa în urmă dezastru imens şi vom rămâne cu uriaşe probleme economice şi etnice.
Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de reformă şi la fel şi UE. Dar există o alternativă la a fi conduşi de cei 2000 de oficiali autodesemnaţi din Bruxelles.  Se numeşte independenţă. Nu trebuie să accepţi ce au planificat pentru tine. Până la urmă, nimeni nu te-a întrebat dacă vrei să participi (să fii în UE)!
Eu am trăit în viitorul tău (în Uniunea Sovietică) şi nu a funcţionat!
Vladimir Bukovsky – scriitor rus

HOAX sau TERIFIANTA REALITATE?

Printr-o persoana de maxima incredere am aflat ce a declarat un membru PD-L, in urma unei sedinte cu usile inchise. Persoana in cauza este credincioasa si drept urmare, a hotarat sa plece din partid.
S-a primit un “mesaj” de la E. Barosso cum ca in doi-trei ani, populatia Romaniei trebuie sa scada cu 4 milioane. Pentru aceasta, de la 1 ianuarie se vor introduce in paine si produsele de panificatie saruri de plumb, cadmiu si altele. Cele mai multe victime vor fi din randul pensionarilor.
Chiar daca pare incredibil, TREBUIE sa stim si sa actionam in consecinta!
Solutia este sa nu mai consumam paine din comert si sa folosim faina din surse “bio”….deocamdata!
Dumnezeu sa ne apere!



EBA şi-a intrat în formă! Mezina preşedintelui a avut, miercurea trecută, o nouă intervenţie în cadrul Parlamentului European. Iar tema aleasă a fost riscul de poluare apărut în urma utilizării substanţelor toxice în industrie. Un subiect destul de complicat, care nu prea i-a permis Elenei să ridice ochii din foaia pe care îşi pregătise intervenţia.



NOTA MEA: 
UN SINGUR MINUT! – VAI, CE MARE PROSTIE!, LA DITAMAI UNIUNEA EUROPEANĂ! 2-3 minute, mai poţi respira! De ce nu, 140 de semne, ca pe Twitter?! De-aia se va alege praful şi de UNIUNEA EUROPEANĂ! Nu te poţi face convingător într-un singur minut, într-o problemă crucială! O LISTĂ DE ARGUMENTE POATE DEPĂŞI 1 MINUT!
” OAMENI DIN TOATĂ LUMEA, UNIŢI-VĂ!” Savin BADEA

De 4 ani şi-o ţîră sînt cetăţean european. Dar nu mă simt… M-am aşteptat la mai bine, dar trăiesc şi mai rău. Doar în Samos n-am fost întrebat de  paşaport, ci doar de card de identitate, că eram cetăţean european. Şi cu asta ce-am făcut?…  Existenţa UE se argumenta, pe vremuri, în contra unei posibile “invaziei chinezeşti” copleşitoare şi contra-balans la SUA şi Japonia… . Ori CHINA le-a luat-o înainte la toţi, a întrecut toate ţările, pe Pămînt şi în Cosmos. Ce mă doare cel mai mult este că România şi-a pierdut orice fel de independenţă şi demnitate, ambele naţionale. Mai ales, că n-am fost întrebaţi dacă vrem să fim în UE sau nu. Totul s-a făcut (fără) şi peste voia noastră, a cetăţenilor de rînd. Mai de grabă aş fi vrut să fiu Cetăţean al Lumii (Libere), o LUME LIBERĂ cu adevărat, ca trăitor în STATELE UNITE ALE LUMII, în deplină PACE şi în deplină INTER-INDEPENDENŢĂ a tuturor ţărilor de pe glob. UE s-a făcut doar şi numai pentru spaţiul de desfacere a produselor franco-germane, îndeosebi… Este un talmeş-balmeş de nedescris, care culminează cu EXTINCŢIA VOITĂ A VÎRSTEI A TREIA, prin reaua alimentaţie (Codex alimentarius, ce drac mai e şi ăsta?) şi asigurări de sănătate precare, din lipsă de medici (buni), dotări şi bani, medici lăsaţi să plece în cele 4 vînturi. Pînă şi PREŞEDINTELE ROMÂNIEI a FUGIT la Viena, să scape sănătos de sub bisturiu! Pe vremea Răposatului, în 1971, cerusem să se facă TOTUL pentru REVENIREA ACASĂ, ÎN ROMÂNIA, A TUTUROR ROMÂNILOR, a tuturor specialiştilor români din străinătate!… pentru re-propăşirea Patriei! Şi cuvîntul meu, “pentru CEAUŞESCU”, era LEGE, ca să zic mai plastic, să moară morţii! Ori după CONTRAREVOLUŢIA DIN DECEMBRIE s-a făcut TOTUL anapoda: din cei veniţi acasă majoritatea au plecat din nou, iar din cei de-acasă, cei mai merituoşi, şi-au luat tălpăşiţa în ţări “mai calde”…
Sîntem în UE! Şi cu asta ce-am făcut?…
ATENŢIE: In 1971 am avut o “premoniţie”, hazardată politic atunci, sub Nicolae CEAUŞESCU, , dar bazată pe temeiuri ştiinţifice: spuneam atunci că URSS este un IMPERIU MULTINAŢIONAL, acelaşi imperiu ţarist, dar fardat (ca o varză cu 2-3 învelişuri, ghiciţi de ce?), şi, ca orice imperiu, “SE NAŞTE, TRĂIEŞTE ŞI MOARE!” (în virtutea materialismului dialectic şi istoric), mai ales, sub povara cursei înarmărilor. Acelaşi lucru l-am spus şi-l spun despre STATELE UNITE ALE AMERICII, dacă nu renunţă la capitalismul pur şi nu îşi modifică politica externă agresivă. Nici “glastnosti şi perestroica “, nici Gorbaciov “salvatorul”, n-au putut salva URSS-ul, decît prin metamorfoza operată de Boris ELŢÎN, C.S.I., Comunitatea Statelor INDEPENDENTE… Orice imperiu, mai ales cel creat artificial, care trece peste voinţa  POPOARELOR lui, n-are zile prea multe.
CĂTRE EBA, VADIM şi BECALI, un apel disperat:
APĂRAŢI ROMÂNIA ÎN UE – vin vremuri grele pentru români şi nădejdea mea stă în voi, în cei 3! Altfel, sîntem terminaţi! Informaţi-ne corect, lunar sau trimestrial, de starea României în UE – să se cunoască aportul vostru acolo! Veţi răspunde!
Dacă UE ar fi ce s-ar vrea ea, ar fi în UE membre ţări ca ELVEŢIA, ISRAEL, RUSIA sau CHINA – prin EXTENSIA UE. Dar aceste ţări “deştepte” nu se “bagă”. UE va fi în “extincţie”, dacă nu face nimic vizibil BUN pentru soarta tuturor – şi a celor nevoiaşi şi săraci şi a celor mai avuţi…
ing. Savin BADEA
P.S. În conformitate cu lozinca mea de mai sus, apariţia UE mă bucura… Dar sunt dezamăgit! Mă întorc spăşit la condiţia mea de român, de sărac şi biet  român! Ce ştiu cu precizie e că PÎINEA S-A SCUMPIT – DATORITĂ OTRĂVURILOR de exterminare? SOMEZ pe cei în drept să ne dea explicaţii corecte în ACEASTĂ GRAVĂ SCUMPIRE şi problemă. CEAUŞESCU NU A SCUMPIT NICIODATĂ PÎINEA!… S.B.
Publicat în ESEURI, POLITICA | Comentarii oprite

dialog

Publicat în 12 februarie 2011 de olteniada
Publicat în Diverse | Comentarii oprite

LĂMÎIA ŞI CANCERUL

Publicat în 4 februarie 2011 de olteniada

LĂMÎIA ŞI CANCERUL

Savin BADEA vă semnalează:

http://sfaturi-naturiste.blogspot.com/2010/12/lamaia-si-cancerul.html

lamaia si cancerul

Binefacerile lamaii
Lamaia este un produs miraculos ptr. omorarea celulelor canceroase.

Ea este de 10.000 de ori mai puternica decat chimioterapia.
De ce nu suntem noi la curent cu asta?
Ptr. ca exista laboratoare interesate in fabricarea unei versiuni sintetice care le aduc imense beneficii.
Voi puteti de asemeni sa ajutati un prieten care are nevoie facandu-l sa stie ca sucul de lamaie ii este benefic ptr. a preveni boala.
Gustul sau este agreabil si el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei.
Daca aveti posibilitatea, plantati un lamai in spatiul dvs. sau in gradina dumneavoastra.
Cate persoane mor in timp ce acest secret este pastrat cu invidie ptr. a nu putea fi atinse beneficiile multimilionare ale marilor corporatii?
Cum stiti, lamaiul este acolo jos, el nu ocupa mult loc si este cunoscut ptr. varietatile sale de lamai si lime.
Puteti sa consumati fructul in maniere diferite: puteti sa mancati pulpa, sa faceti suc, sa faceti bauturi , serbet, patiserii , etc.
I se atribuie multe virtuti dar cea mai interesanta este efectul produs asupra chisturilor si tumorilor. Aceasta planta este un  remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirma ca este de mare utilitate in toate variantele de cancer. Este considerata de asemeni ca un agent antimicrobian cu larg spectru, care controleaza infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizeaza tensiunea arteriala f. inalta si este antidepresiv, combate tensiunea si bolile nervoase.
Sursa acestei informatii este fascinanta; ea provine de la unul dintre cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca dupa mai mult de 20 de incercari efectuate in laborator dupa 1970, extrasele au relevat ca ea distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, intelegand aici cel de colon, de san, de prostata , de plaman, de pancreas …
Componentele acestui arbore au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal in lume, ptr. incetinirea cresterii celulelor canceroase.
Si ce este inca f. uimitor este ca acest tip de terapie cu extract de lamaie distruge nu numai celulele maligne canceroase dar nu afecteaza celulele sanatoase.
Institutul de Stiinte in Sanatate , L.L.C.819 N…..

Publicat în Diverse | Comentarii oprite

Să fie sănătoasă capra vecinului, dar nu în grădina altora!

Publicat în 26 ianuarie 2011 de olteniada

Grigore Cartianu

Redactor-şef Adevărul
Aprigele discuţii pe tema pensiilor militare au adus în scenă mult populism şi puţine argumente.

Printre teoriile lansate din zona nomenklaturii rezerviste a fost şi cea a caprei vecinului. Inamicii pensiilor cu adevărat nesimţite, de peste 7.000 de lei în condiţiile trecerii în rezervă la mai puţin de 50 de ani, au fost afurisiţi de tot neamul lui Moş Teacă. Iar comparaţia cu pensiile civile, infinit mai mici decât cele militare, a declanşat reacţia pervers ă a rezerviştilor privilegiaţi (mulţi dintre ei, stâlpi ai dictaturii ceauşiste): comuniştilor, ne întoarcem la egalitarism?! Plus ironia aferentă: adică, vreţi să moară şi capra vecinului?!…


În acest caz, vecinul posesor de capră este militarul rezervist. Problema nu e că el are o capră, ci că vrea s-o pască în grădina altora.
Dacă pensiile militarilor ar fi plătite din fonduri extrabugetare, n-ar fi nicio problemă. Dacă banii ar pica din Lună, ar fi aduşi de marţieni cu farfuriile lor zburătoare sau ar fi cadou de la NATO, ba chiar şi de la defunctul Tratat de la Varşovia, ne-am bucura să vedem rezervişti cu pensii şi de 10.000 de euro. Banii ar susţine consumul şi ar mişca economia.
Dar cum asemenea miracole nu se întâmplă, pensiile militarilor sunt plătite din teşchereaua publică. Miliarde de euro sunt scoase anual din bugetul ţării şi băgate în fondul de pensii, al cărui deficit a ajuns la cote astronomice. Aşadar, salariaţii români de azi susţin fondul de pensii şi direct (prin plata CAS), şi indirect (prin taxele şi impozitele către bugetul statului). Asta înseamnă o dublă povară pe segmentul activ al societăţii.
Mai există însă şi o a treia povară: cea pusă pe generaţiile viitoare. Salariaţii de peste 10-15 ani vor munci din greu pentru a returna împrumuturile externe făcute acum. Ei bine, o parte dintre aceste împrumuturi este folosită tot pentru plata pensiilor şi a ajutoarelor sociale.
Pensiile rezonabile nu sunt o problemă: este obligaţia naţiunii române să le susţină cu sfinţenie. Revoltătoare este doar pretenţia unor privilegiaţi de a le fi plătite în continuare, din bani publici, pensii ori salarii nesimţite. Este ca şi cum aceşti privilegiaţi ar veni la tine şi ţi-ar spune: vecine, am şi eu o capră, te rog să-i dai mâncare, apă şi tot ce-i mai trebuie. Iar dacă zici nu, ar începe să urle: aha, vrei să moară capra vecinului!…
Problema e că fiecare om are o capră de întreţinut, iar păşunea nu e nesfârşită. Dacă merg prea mulţi bani la pensiile militarilor, sigur că vor rămâne prea puţini pentru pensiile civililor. Iar dacă la un moment dat va exista un surplus financiar, acela nu trebuie distribuit automat unei singure categorii. Corect este, în acest caz ipotetic, să măreşti punctul de pensie, astfel încât să beneficieze toţi pensionarii. Dar mai întâi trebuie să-i aşezi pe toţi într-o grilă onestă.
În concluzie: să nu moară capra vecinului, dar nici să nu pască în grădina mea! Dacă vecinul vrea să aibă capră, îi doresc succes. M-aş bucura să aibă nu una, ci o sută, toate frumoase şi bune de lapte. Dar să şi le pască pe moşia lui, nu să dea buzna cu ele în zăvoiul meu, pentru ca apoi să se laude ce capre frumoase are!

Adevarul.ro

NOTA MEA:

DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE! DAR ROMÂNUL… “DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI!”: DĂ-LE, DOAMNE, MINTEA ROMÂNULUI CEA DE PE URMĂ! CA ATUNCI CÎND E COPT LA MINTE CA DOVLEACUL…

Chestia cu capra e tare! Dar capra poate să moară şi de fericire… De ce militarii reproşează restului lumii că s-ar bucura că le moare capra? De ce nu se pot gîndi şi invers? Decît să moară şi-o capră şi alta, mai bine să le facem fericite pe amîndouă, pe izlazul statului, par don, al satului! N-ar fi normal ca întreaga societate românească să se aşeze gospodăreşte pe treabă şi să reaşeze salariile şi pensiile tuturor pe baze echitabile, cît de cît, că tot două “testicule” (cît dăm şi cît luăm) avem toţi şi unii sîntem mai egali decît alţii!… În programul meu prezidenţial v-am prezentat PIRAMIDA LUI MASLOW, despre necesităţile vitale ale omului, ca premiză în teoria asanării sărăciei, unde comunismul şi capitalismul se reglau prin două cifre: cît iei de la capitalişti să dai la comunişti şi cît iei de la comunişti să dai la capitalişti… Şi atunci PENSIA MINIMĂ va fi la fel de grasă şi la civili, ca şi la militari: 3000 de roni, sumă destul de “decentă”, la care ar rînji satisfăcute şi capra cu trei iezi şi capra cu unul… VISE! Vise pe care nu le putem realiza din prostie, din prostia românului! Ţiganii or s-o facă, numai dacă… De ce ţiganii? N-au ce capră să-şi dispute, pentru că sunt mult mai uniţi, mai ales la prostii, din păcate, şi ăştia! De ce au manelele lor succes? Printre altele, ei se ajută reciproc, la ei este mult loc sub soare, este loc pentru toţi – dar la noi, nu! Ce SOLIDARITATE UMANĂ NAŢIONALĂ mai există între români?

La noi se decupează steagul de stemă, rămîne c-o gaură cît roata carului, şi se face din blasfemia asta caz de eroism! Cum se închină Armata Română la un steag găurit în aşa hal? Fără stemă, fără însemne… Ne-a luat seama pînă şi ONU şi ne confundă cu Andorra şi Ciad…

Aţi aruncat o stemă frumoasă şi aţi pus alta în loc. Mie, unuia, nu-mi place, chiar dacă e ruptă din Rai şi de pe Arcul de Triumf…

De ce puneţi militarii Armatei Română să defileze pe sub Arcul de Triumf? Ce merite recente au? Jigniţi trecutul însîngerat…

La noi se schimbă imnul celor trei culori cu “Deşteaptă-te, Române!”, chemare zadarnică, care noaptea zice “scoală, bă, de te culcă!”, dimineaţa te scoală “pe bune”, par don!, dar la prînz ce noimă are?!… “Treceţi batalioane române Carpaţii!”, cu (amintire istorică, cu tîlc) şi mai ales fără versuri sau, din nou, “Trei culori cunosc pe lume”, viersuit după original, ar fi mult mai frumoase ca imnuri naţionale… Chiar!, de ce unul şi nu două? Nu strică…

Ziua Naţională: serbăm 1 Decembrie (1918), zi istorică ASTRALĂ pentru poporul român, dar nu mai are nici-un chichirez, ca zi naţională, fără obiectul muncii, ROMÂNIA DODOLOAŢĂ, România Mare… Şi de ce 2-3-4 Românii?… Iarna. Ar mai fi 24 ianuarie… De ce nu Primăvara, de ziua mea, cînd începe anotimpul înfloritor… Aş, glumeam!… Pe 9 mai, de Ziua Independenţei, a Victoriei şi a Europei!, cum au propus alţii… De ce nu, în fiecare lună, în fiecare anotimp , cîte o Zi Naţională, închinate valorilor morale ale poporului român, zile festive cu rang de Zi Naţională, chiar alese în cîte o primă duminică, cu evenimente dedicate educaţiei tinerei generaţii ŞI TUTUROR (că mulţi români sînt NEEDUCAŢI, din păcate), înţelegînd prin educaţie deprinderea însuşirilor intelectuale (şcoală, liceu, facultate), morale (şcoala vieţii, cultură, artă, ştiinţă şi religie) şi fizice (sănătate prin sport şi turism)…

Nu sînt fan Băsescu – dar de ce militarii fără uniformă îl huiduie pe Preşedintele României, în timp ce se intonează Imnul Naţional sau în timp ce acesta cuvîntează despre Unirea cea Mică?… Dacă nu din minimă educaţie patriotică, măcar din bun simţ şi decenţă… După aceia puteau să-l şi… Ba pe-a mătii, vorba aia!… Dar civilizat nu se poate sta de vorbă? De rîsul lumii! Sînt uluit de cum a putut cuvînta Traian BĂSESCU în hărmălaia aia! Îi merg creierii şi la decibeli!

La noi s-a dat dracului Socialismul – “nu aruncaţi şi copilul odată cu lăturile din scaldă…”, cum se exprima plastic Nicolae CEAUŞESCU – şi acum ne uităm cu ochii în soare… ce putere mondială nr. 1 a devenit CHINA comunisto-capitalistă, care, acum, pune umărul să scoale din morţi SUA şi Statele Unite ale Lumii!

Ce armată mai avem? Majoritatea, mercenari la NATO, în ţări străine… Cine mai are ţară fără armată?

Cît CFR mai există în România? O să ajungem mai rău ca Afganistanul, ţară care n-are nici-un dram de şină de cale ferată!…

De ce-l consider “pe una bucată Român” tot “prost”! Atenţie, numai pe acela obişnuit, ca-n vechime, să aibe, ca Servul, un Senior, un Stăpîn, un Domn. Grăjdarul de la CAP, un văr de-al meu, lipit de inginerul agronom, cumnatul meu, ca marca de scrisoare, mă sfătuia (acum 30-35 de ani)  să mă lipesc şi eu de Directorul Nostru, Baronul, sau, de ce nu, de Ceauşescu. Cu Directorul am ajuns chiar bun prieten, cu celălalt nu… Simbioza asta se amplifică ENORM la militari, la politrucii de prin partide, la vîrfurile puterii, la mineri, ca vîscul de stejar, de nu mai dai de nici-o spinare dreaptă. Minerii lui Cosma îşi cereau drepturile, dar erau, mai ales, devotaţi trup şi suflet liderului… Ca să anulez, cît de cît, această rană a românului, vă amintesc că pînă ce românul nu va gîndi cu propriul lui cap şi nu cu capul şefului sau al televizorului, nu se va face bine, tot “prost” va rămîne, tot “prost” o vom duce. Bă, Şobo, POPORUL NU E “PROST”, CI E PROST INFORMAT!… Traian BĂSESCU va ajunge Preşedintele ROMÂNIEI nehulit de nimeni, cînd va gîndi 100% cu propriul său cap, nu 99,(9)% ca acum – de-a-valma, aşa cum îi dictează acum grupul de interese, Partidul, Europa şi NATO. Singurul care e nelipit de vreun şef, că n-are de cine… Şi Poporul Român la fel, individ de individ… Ce-i tot dăm cu criza economică, cînd noi sîntem călăriţi din toate părţile! De forţe interne şi externe ostile…

Cînd Poporul Român va şti să-şi gospodărească ţara perfect, atunci şi militarii nu se vor mai plînge de capre, nici eu de Opziţia de circ şi de tot KKO , OPOZIŢIA PUTERII, zic… Cînd aud de Opoziţie şi Putere, gîndul mă duce la găştile de cartier din trecut, care se băteau non-stop, fără să aibe motive… Dar acelea erau mai deştepte, căci mai cădeau la pace, de ochii Miliţiei, la cîte un “amical” de fotbal cu topca de cîrpă… Fiecare dintre noi trebuie să ne redresăm intelectual, moral şi fizic, şi mai ales ca sănătate… Efectiv, sîntem debusolaţi… Încotro ne arătaţi VIITORUL, deştepţilor?

Ţin minte că nemţii, după război, prin Guvernul Adenauer, au luat apărarea tuturor femeilor socotite CURVE, hotărînd prin lege, că pot să se reguleze cu orice străin, pentru revigorarea poporului german, deficitar postbelic în bărbaţi…

Îmbîrligaţi-vă cu ce partid vreţi, numai să vă fete mintea pui! Şi lăsaţi capra vecinului… Poporul romîn e deficitar “postbelic” de bărbaţi, de stat, de ne-stat şi de idei… M-aţi băgat la idei, de-am luat-o de-a-mboulea, să v-o zic pe-a dreaptă!

INFORMAŢI CORECT POPORUL ROMÂN, de ce faceţi, de la Vîrf pînă la Talpa Ţării! Profitaţi (în sens pozitiv) de INTELIGENŢA ROMÂNULUI… care doarme… şi ea, şi românul… Nu ne “prostiţi” toată ziua – şi-ăi de sus şi-ai de jos!

“DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”

ing. Savin BADEA


P.S. Altă aiureală! (să nu-i zic altfel): de ce militarii se socotesc în afara politicii, apolitici, cînd de fapt POLITICA E-N TOATE?! Numai cînd li se bagă mîna în buzunar, vrînd-nevrînd, se trezesc că fac politică… sau muncă de sindicat!? Tot un drac! De-aia-mi vine să urlu de cîtă prostie s-a revărsat în 21 de ani!, de s-a făcut inundaţie în jumătatea plină a paharului! S.B.


P.S. bis. APROPO DE CAPRE: Normal ar fi să se ridice toate salariile şi toate pensiile la nivelul celor “nesimţite”, “pe-aproape”, ceva de genul ăsta – adică “să nu moară nici-o capră”. Dar PDL-eii sînt puşi să radă tot! De aceea tot strig să ni se explice, să nu cădem de proşti. Ni se explică, de exemplu, PREŢUL BENZINEI (care e în toate, ca politica) şi rămîn stupefiat că “jocul de glezne” este între 49 şi 53% din preţ ca “taxe şi impozite”. Premierul justifică această “pondere” ca nesemnificativă, cînd este vorba de “doar” 49%!!! (sic!) Mie mi se pare enorm – şi iată “cîrdăşia”: jumătate ia statul, jumătate ia capitalistul – fifty-fifty – fiecare ţine la preţ, în defavoarea tuturor produselor, care produse, toate, put a benzină, adică a transport + TVA… SUA n-are TVA şi se zbate după benzină ieftină… şi tot a rămas de căruţă faţă de CHINA! Dar noi? CHINA e tare şi mare, ca putere economică, pentru că a combinat Socialismul (capitalism de stat) cu Capitalismul (esenţă de capitalism), pe principiul “un stat, două sisteme” sau “nu contează culoarea pisicii, dacă prinde şoareci” – dar cu toate astea, dacă nu ţine “cu ghearele şi cu dinţii” la CALITATEA tuturor PRODUSELOR şi “sectoarelor VIEŢII” va bate în retragere. SUA, cu tot startul dat zilele trecute de Preşedintele Barack OBAMA, dacă nu trece la construirea SOCIETĂŢII INTELIGENTE, nu vor face nici-o brînză! Iată şi de ce: FEUDALISMUL, CAPITALISMUL şi SOCIALISMUL PRODUC (mult, foarte mult), iar COMUNISMUL ştie să DISTRIBUIE (bine, foarte bine) ce, cît şi unde, în economie şi societate! Dar fără EDUCAŢIE, SĂNĂTATE şi INVESTIŢII nu se poate!… Şi cireaşa de pe TORT: INVENTICA, CREAŢIA! Cifrele care reglează raportul CAPITALISM-COMUNISM vor echilibra aportul fiecăruia la bunăstarea generală. Prin definiţie, în SOCIETATEA INTELIGENTĂ nu va fi nici-un egalitarism, dar în nici-un caz nu vor fi convulsiile sociale de acum şi de aici!

Dacă nici acum, AICI, nu v-am explicat esenţa SOCIETĂŢII INTELIGENTE (motorul ei economic), înseamnă că ori eu nu ştiu să explic ori Dvs. nu vreţi să pricepeţi!

ing. Savin BADEA


ANEXĂ: Pentru GRĂDINIŢA POLITICĂ:

Ridichea uriasa
RIDICHEA URIAŞĂ



Prelucrare după o poveste populară.

Bunicul o ridiche a pus în grădiniţă
Şi a crescut aceasta cît capul unui om –
Ba, parcă, şi mai mare, cam cît o lubeniţă,
Cu frunza foarte lată şi-naltă cît un pom.
Dar într-o zi bunicul a încercat să scoată
Ridichea uriaşă cu totul din pămînt –
A apucat-o zdravăn de frunza ei cea lată
Şi trage tare moşul cu sîrg şi cu avînt.
Ridichea nu se lasă uşor să fie scoasă;
Şi moşul de îndată chemă pe babă – foc! –
Băbuţa îl apucă pe moş, mai voinicoasă,
Şi trag, însă ridichea nu s-a clintit din loc.
Atunci chemă bunica pe mica ei nepoată –
Nepoata prinde bine pe babă de cojoc,
Iar baba înciudată trage de moş o dată
Şi moşul de ridiche, dar nu se scoate – ioc!
Nepoata o potaie aduce mîniată –
Ham-ham!, căţelul latră să dea un ajutor –
O-apucă de fustiţă cu botul pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă de-acel cojoc cu flori;
Iar baba îl agaţă pe moşul de scurteică
Şi de ridiche-atîrnă sărmanul de moşneag –
Degeaba trag tuspatru, ridichea nu se lasă –
Zadarnic se tot luptă – şi trag, şi trag, şi trag.
Se prinde şi-o pisică ridichea să o scoată –
Pisica de codiţă îl trage pe căţel;
Căţelul de fustiţă o trage pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă şi baba moşul chel.
Se trage cu sforţare – echipa-i curajoasă –
Dar nu s-a smuls ridichea din loc c-un degeţel.
Dar iată că pisica tot miorlăie voioasă :
„Aduc eu pe un prieten – îl chem pe şoricel!”
Se prinde şoricelul de coada de pisică,
Pisica îl apucă la fel pe-acel căţel,
Căţelul pe nepoată o trage de fustiţă,
Nepoata pe băbuţă şi baba pe bunel.
Şi trag cu stăruinţă de-acea ridiche, tare:
Cu forţă, şoricelul, cît nuca,-n şir unit,
Pisica şi căţelul, nepoata, mama-mare… -
Minune, chiar minune! – ridichea a ieşit!
Savin BADEA
Publicat în POLITICA | Comentarii oprite

COMENTARIU LA O SCRISOARE

Publicat în 20 ianuarie 2011 de olteniada
Fw: Fw: Tr : Un om de curaj a scris…Dati mai departe, poate se trezeste romanul! & Carlos...

… ….….…”CAND PLOUA LA MOSCOVA SE DESCHIDEA UMBRELA LA BUCURESTI”…. Romanul s-a ars de multe ori cu ciorba dar…..nu a invatat ca trebuie sa sufle si in iaurt…..  OARE… ACUM…… UNDE PLOUA….!!!???

Clasa politica si o parte din cei ce ar trebui sa aplice legile,


Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine.

De ce mă ameninţă că intră România în colaps.
În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în colaps dintodeauna. De când m-am născut.
Comuniştii, ne luau  la contract vitele si chiar porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.
Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.
Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dificultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.
Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.
Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidar nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.
- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică,
l-aţi transformat în monstru.
- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat , acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul public; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL, sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţia anterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc…
Aţi devastat România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.
- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau  posturi de conducere pentru clientela de partid.
- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.
Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.
- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot.
- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat… instituţia preşedintelui României.
- Nu mama – mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.
- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani-  pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste, inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.
- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!
- V-aţi construit un aparat uriaş  de represiune: ministere, agenţii, deconcentrate conduse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.
- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică.
- Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi venit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.
Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voastre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!
Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.
Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Până să vă atingeţi de pensionarul ăla slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi- vă întâi pe voi!
Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oamenii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.
După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.
După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă România-n faliment, cu venitul lui… gras, de 500 sau 600 de lei.
1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.
2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!
3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi ministere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.
4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?
5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oamenii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.
8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.
Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi. Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă.

Cu stima
Lt.col.rz.
ing.Gheorghe NEDELCU
Sef compartiment GIS C.J. Bihor
0743 081055
nedelcugh@yahoo.com

NOTĂ: Aveţi dreptate Domnule Lt. Colonel, vă felicit chiar, sincer, pentru opinia Dvs. curajoasă. Dar aştept o astfel de scrisoare de mai bine de 20 de ani, chiar din Epoca de Aur, că nici atunci n-a fost totul roz…De ce ARMATA bagă tocmai acum de seamă care-i starea socială a ţării, că “REVOLUŢIA” (sau ce-o fi fost) şi Armata a făcut-o… De ce n-aţi scris această scrisoare ceva mai “în vechime”. Un alt Colonel, prietenul meu,  mi-a sugerat să nu culpabilizez întreaga ARMATĂ de rele, de trădare etc. , ci numai pe acei indivizi, persoane, care au vreo vină. Chiar asta şi fac şi rectific: nu de toată ARMATA e vorba aici, ci numai de o parte dintre slujitorii ei. Înţeleg că ARMATA POPORULUI E SFÂNTĂ ŞI AŞA TREBUIE SĂ FIE!, dar întreb pe MAJORITATEA militarilor: cînd aveaţi salarii foarte mari şi pensii foarte mari, atunci n-aţi trădat poporul, ţara, nu ştiaţi că se fac discriminări sociale prin discriminări salariale şi de pensii? Abia vedeam un militar pe stradă… Eu am mai scris despre aşa ceva. NU VREAU SĂ MOARĂ ŞI CAPRA VECINULUI… Înţeleg rostul răspunderilor Dvs., faptul că v-aţi pus VIAŢA-n joc şi ONOAREA DE MILITAR pentru apărarea Patriei şi acest lucru este magnific, bun de laudă, vă onorează. Dar, iertaţi îndrăzneala, n-aţi făcut nici-un război traumatizant. Ori dacă l-aţi făcut, nu ştiu eu. Scuze. Eu am fost “în război” cu munca, în cîmpul muncii, ca şi Dvs., şi am muncit pînă am crăpat, adică pînă am făcut infarct, în 1 mai 1989. Acasă, în pat. Din cauza unei oboseli cronice, printre altele. Dacă muream la birou, la locul de muncă, poate eram EROU… Aşa am rămas  UN PROST. Şi m-am ales cu: jumătate de salariu pensie de boală (2000lei în oct. 1989), ceva peste 23 de ani vechime şi cu 22 de ani de umilinţe şi greutăţi financiare, de nedescris!… Nici nu se cunoaşte c-am fost inginer. Şi am acum o pensie de 10, de 20, de 30 de ori mai mică decît a unora care au muncit, să zicem, la fel ca mine… Nu mai spun de cîte “m-a furat” Ceauşescu… CE-I DE FĂCUT? Să vi se facă dreptate, să ni se facă dreptate! Dar slabe speranţe: orînduirea CAPITALISTĂ, cu BĂSESCU, BOC etc. sau fără ei, este nedreaptă şi proastă prin definiţie. Ce-i de făcut? Eminescu şi eu v-am dat soluţia: “Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă!”, zicea poetul, şi faceţi o SOCIETATE INTELIGENTĂ, zic eu, aşa cum v-am propus, pe vremea cînd candidam virtual, sperînd 1% să vă fiu PREŞEDINTE! Mi-e teamă că nu veţi înţelege nimic, Dvs. şi restul, restul Armatei, care mai e, activi şi rezervişti… Înţelegeţi că fără INTELIGENŢA TUTUROR lumea asta tot de KKO va rămîne… Sînt forţe INTERNE ŞI EXTERNE ostile. Mi-e teamă că banii Dvs, obţinuţi din reduceri se vor duce tot acolo unde scrie “AICI SÎNT BANII DUMNEAVOASTRĂ!”, adică pe apa sîmbetei, în buzunarele profitorilor de ieri (aţi fost un timp?) şi de azi. Sincer, îmi pare rău de militari, de ce li se întîmplă azi, mai ales că unii au şi murit din cauza asta. Nemeritat, unii din militari “trăiesc” drama şi tragedia momentului. Amintiţi-vă, totuşi, că aţi fost STRUŢI, cu capul în nisip, o vreme. Cînd intuiaţi o posibilă “forfecare” ameninţaţi cu faptul că armata apără ţara – pe bună dreptate – în caz de război… Era ca-n basmul cu proşti al lui Ion CREANGĂ, cu drobul de sare… Care armată? Cîtă mai e!?… Care război? Cel de cotropire?… Cel de apărare?… Ferească DUMNEZEU! Analizaţi bine – în Conştiinţa Dvs. – cei 21 de ani şi un dram de dreptate am şi eu… Aveţi vreo vină? V-au învins vremurile? Numai CONŞTIINŢA Dvs. o ştie! Dacă v-aţi complăcut… sau nu… Poate greşesc eu, plîngînd pe umerii săracilor, dar cum să sensibilizez LUMEA, să mai avem grijă ŞI DE APROAPELE NOSTRU, cum zice Biserica, ŞI DE OMUL DE LÎGĂ TINE, cum ziceau comuniştii!?… Gogoriţa cu COMPETIVITATEA – o zic capitaliştii – dar una zic şi alta fac! Pac! Pac! Am zis!
ing. Savin BADEA



UN ALT PUNCT DE VEDERE

Pensia de la cazarmă

Posted on 19 Ianuarie 2011 de av

Grigore Cartianu

Redactor-şef Adevărul


Pensiile militarilor au declanşat o mare nervozitate. Rezerviştii sunt furioşi pe stat, dar au devenit, la rândul lor, ţinta furiei civililor, ale căror pensii sunt mult mai mici.
În plină criză, descoperim ravagiile populismului politic şi ale prostiei administrative. Populismul a făcut posibilă pensionarea unor militari în condiţii suprarealiste: la 42-45 de ani, cu „rentă” de mii de lei lunar. Acelaşi populism îl împinge pe premierul Boc să declare că, „după recalculare, niciun militar cu stagiu complet nu va avea pensie mai mică de 3.000 de lei”. Iar preşedintele Băsescu, în ciuda evidenţei, îi ţine isonul.


Dacă Boc ar avea dreptate, ar fi cu adevărat grav! Niciunei alte categorii sociale nu-i este garantată o pensie minimă de 3.000 de lei! Şi asta, în condiţiile în care militarii „trag pe dreapta” la 55 de ani, iar civilii, de regulă, la 65.
Dar au şi militarii dreptatea lor: statul i-a amăgit şi acum le zice „La loc comanda!”. Le-a dat zăhărel mai mult decât se cuvenea, iar acum le reduce raţia. Necazul e că, între timp, ofiţerii pensionari s-au întins cât îi ţinea noua plapumă. Au făcut credite la bănci pentru a-şi ridica vile ori pentru a-şi ajuta copiii şi nepoţii. Intrarea la apă a pensiilor îi pune într-o situaţie critică în raport cu băncile.
La fel de adevărat este că restul românilor nu sunt obligaţi să ducă povara pensiilor gonflate politic. S-a ajuns la cazuri aberante, de genul colonelului pensionar care câştigă mai mult decât colonelul activ. Anomalia nu ocoleşte nici tagma generalilor. Să nu uităm că, în anii ‘90, Armata Română a bătut recordul mondial la numărul de generali pe cap de locuitor. Probabil, ca răsplată pentru contribuţia la măcelul din decembrie 1989… Să nu uităm, totuşi, că generalii Militaru, Stănculescu, Milea, Guşă, Chiţac, Roşu, Cheler, Pancea, Pletos şi Vasile Ionel au condus Armata Română, nu batalioane de extratereştri.
Căutând argumente pentru a-şi păstra pensiile privilegiate, pensionarii rezervişti vorbesc despre pericole niciodată concretizate. E adevărat că în anii  ‘50-’60-’70-’80 n-au luptat în niciun război, dar dacă ne atacau sovieticii în 1968, ca pe cehoslovaci?! Simplu: dacă ne atacau „ruşii”, Ceauşescu pregătise „războiul întregului popor”, adică la lupte ar fi participat şi civilii, nu doar militarii.
Comparaţie: un colonel pensionar ia 3.800 de lei, iar un medic specialist este plătit cu 1.300 de lei. O fi corect? Unul a suportat rigorile regimului cazon, celălalt are în mâinile sale viaţa noastră, inclusiv pe cea a domnului colonel. Unul a făcut instrucţie, celălalt şase ani de facultate…
O ultimă comparaţie: militarii de pe timp de pace iau pensii la care veteranii de război nici n-au visat. Iar cei din urmă s-au mai întors de pe front şi cu câte un picior lipsă sau cu schije în corp…
P.S. În urma întrebărilor stârnite de articolul meu de ieri, sunt dator cu un răspuns: da, am făcut armata, într-o unitate de elită, UM 01847 Buzău. Brevetul de paraşutist îl păstrez printre amintirile frumoase ale anilor ‘87-’88.

Adevarul.ro

Sursa articolului: http://neneamircea.weblog.ro/

Ploaie de stele pe epoleţii Armatei: avansări la “apelul bocancilor”

3 noiembrie 2010

1990 a fost anul în care o “ploaie de stele” a început să se reverse peste epoleţii unor angajaţi din structurile de forţă ale statului. Brusc, aproape peste noapte, diverşi ofiţeri mărunţi în grade au început să fie avansaţi “la foc automat”.

Rezultatul a fost că în doar câţiva ani România s-a “procopsit”, la vreme de pace, cu mult mai mulţi generali decât a avut vreodată pe timp de război. La o primă vedere, avansările puteau părea justificate: timp de câţiva ani, Ceauşescu blocase promovările în grad, o situaţie care se cerea remediată. În plus, avansările puteau fi cel mai bun mod de a reînnoi structurile de comandă ale oştirii. Iar înmulţirea galopantă a gradelor de pe epoleţi părea cu atât mai justificată, cu cât a demarat la scurt timp după ce românii scandaseră pe străzi “Armata e cu noi”. Odată pornită, “avalanşa” avansărilor nu s-a mai oprit până când o mulţime de foşti căpitani şi maiori s-au trezit cu umerii “poleiţi” cu una, două, trei sau chiar patru stele de aur.

Declanşate încă din primele săptămâni ale anului 1990, anchetele privitoare la crimele comise până în 22 decembrie ’89 s-au concentrat asupra înalţilor demnitari ai fostului regim care, acuzaţi de comiterea unor infracţiuni extrem de grave, au şi fost arestaţi. Acelaşi tratament li s-a aplicat şi militarilor din eşaloanele superioare, inclusiv comandanţilor de arme care au comunicat ierarhic ordinul de reprimare a protestelor. Abia ceva mai târziu s-a aflat că în ultimele zile ale regimului Ceauşescu, Armata nu a fost “cu noi” şi că, de fapt, ea a fost una dintre cele mai dure forţe de represiune. În mod surprinzător, cei care au fost lăsaţi deoparte au fost însă chiar excutanţii acelor ordine, foşti ofiţeri mici în grade, care nu au intrat mai deloc în vizorul justiţiei. Ar fi fost şi foarte greu: “cavalcada” avansărilor începuse chiar cu ofiţerii Armatei. Iar o bună parte a celor avansaţi încă din primele săptămâni ale anului 1990 erau chiar cei care au “asmuţit” tancurile şi au deschis focul asupra civililor neînarmaţi.

De mulţi ani încoace se tot spune că Revoluţia din decembrie ’89 a schimbat “eşalonul unu” al ierarhiei comuniste cu “eşaloanele II şi III”. Situaţie care pare să se fi repetat identic şi în “lumea armelor”. La scurt timp după ce miniştrii şi restul vechilor căpetenii militare au fost scoase din “joc”, locul lor a fost ocupat, rapid, de o armată de generali apăruţi aproape peste noapte.

Istoricii afirmă că Napoleon Bonaparte ar fi susţinut cândva că “orice soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal”. Nu vom afla niciodată dacă aici la noi vreunul dintre tanchiştii care şi-au plimbat cândva coloşii de oţel printre coloanele de manifestanţi se gândea că are deja în buzunar stelele de general. Totuşi, cu unii dintre ei chiar aşa s-a întâmplat. În decembrie ’89, Mircea Mureşan era comandantul Regimentului de tancuri din Pantelimon. Şi avea gradul de căpitan când pe 21-22 decembrie 1989 a făcut parte din dispozitivul de apărare instalat pe poziţii de forţă în Piaţa Palatului.

Acolo, decis să stârpească “teroriştii”, le-a ordonat tanchiştilor din subordine să deschidă focul asupra Bibliotecii Centrale Universitare. Ascensiunea sa militară a început chiar din 1990, când a fost numit şef de stat major şi apoi comandant al Diviziei de tancuri din Capitală. Apoi, în anii care au urmat s-a tot “plimbat” între MApN şi MI până a ajuns general de armată. La un moment dat, el a fost prim-adjunctul ministrului de Interne Dudu Ionescu. Ceva mai târziu a fost şi prim-adjunct al şefului Marelui Stat Major General. Tot tanchist, provenit din aceeaşi unitate cu Mureşan, a fost cândva şi Gheorghe Carp. Zis “Gimi Carp”, el era maior şi la un moment dat s-a spus că în noaptea de 22 decembrie ’89 ar fi condus tancul care a trecut peste “baricada de la Inter”. Şi el a ajuns rapid general. Apoi, cu toate că provenea din MApN, s-a orientat tot spre MI, unde a ocupat diverse funcţii de rang înalt.

Maior era, în decembrie 1989, şi Eugen Bădălan, şeful de Stat Major al Diviziei 11 Mecanizate – Oradea, din subordinea Armatei a IV-a Transilvania. Documente operative ale eşaloanelor militare superioare îl menţionează printre ofiţerii trimişi la Timişoara. Despre el vorbesc şi revoluţionarii din Arad, alt oraş unde el a fost “în misiune”. Niciodată clarificate complet, aceste episoade din viaţa sa militară nu l-au împiedicat să ia startul într-o cursă care, în mai puţin de 15 ani, avea să-l ducă pe fostul maior tocmai hăt… în vârful Oştirii române. Pe care a condus-o din funcţia de şef al Marelui Stat Major General, cu epoleţi care gemeau sub apăsarea celor patru stele de aur corespunzătoare gradului de general de armată. constantin degeratu a fost un ofiţer care s-a bucurat de o ascensiune mai rapidă chiar decât a lui Bădălan. În decembrie 1989, avea gradul de locotenent colonel şi era Ofiţer 1 în cadrul Secţiei Operaţii din Armata a IV-a.

Documente din arhivele militare demonstrează că în această funcţie a participat la întocmirea hărţilor operative care marcau amplasarea forţelor represive din Cluj. Simpla participare la ultima şedinţă a forului suprem al Partidului le-a adus membrilor CPEx acuzaţii grave, care i-au trimis, pentru ani buni, după gratii. În mod ciudat, hărţile tactice ale represiunii din Cluj n-au afectat ascensiunea lui Degeratu spre vârfurile ierarhiei militare. Iar 1990 a marcat startul lui Degeratu spre o carieră militară care, în doar şapte ani, l-a adus în fruntea Armatei Române, ca şef al Marelui Stat Major General, funcţie pe care a deţinut-o până în februarie 2000. Ulterior, a trecut în rezervă, s-a reactivat şi de câteva ori a trecut prin înalta dregătorie de consilier prezidenţial. Iar în 2005, pe epoleţii fostului locotenent colonel s-au înghesuit toate cele patru stele de aur la care poate visa un militar român.

Armata nu a fost însă singura “pepinieră” din care generalii au răsărit ca şi ciupercile după ploaie. În timp, angajaţi ai fostei Securităţi şi ai fostei Miliţii au avut şi ei parte de avansări care le-au adus pe epoleţi un număr impresionant de stele de aur. În 1989, Stan Stângaciu era colonel, şef al Brigăzii 11 din Comandamentul Trupelor de Securitate. Iar în decembrie, subordonaţii lui au fost trimişi pe străzile Capitalei, componentă de bază a forţei de represiune. Cu toate acestea, după 1990, Stângaciu a primit stele de aur, iar la un moment dat a fost şeful Jandarmeriei Române. Tot din Trupele de Securitate vine şi Teodor Cearapin, deţinător şi el al celor patru stele de aur corespunzătoare gradului de general de armată. Fostul MI l-a lansat pe “orbita” avansărilor şi i-a acoperit epoleţii cu stele de aur şi lui Vasile Popa care, în decembrie ’89, era doar maior, comandant al FOI, cumplita “Forţă de Ordine şi Intervenţie” care a acţionat în Capitală. Dar şi pe Toma Zaharia, fost comandant al unei secţii de Miliţie din Bucureşti.

Totuşi, ofiţerii de grade mici nu au au fost singurii avansaţi “la apelul bocancilor”. În 1990 au existat şi subofiţeri care aveau în buzunar galoanele de general. Acum două decenii, Dan Doinel Dinuică era doar plutonier. Ce-i drept, unul special, care răspunsese de evidenţa documentelor secrete din instanţele militare. În 1990, fostul subofiţer a luat însă un “start” profesional extrem de rapid. În câţiva ani, a ajuns magistrat, a trecut “în pas alergător” peste majoritatea gradelor militare, până când, avansat general de brigadă, a fost numit la cârma Direcţiei Instanţelor Militare. Tot subofiţer era, în decembrie 1989, şi Ion Sârbu, cel pe care Revoluţia l-a prins absolvent de liceu, angajat ca brancardier. Brusc, după 1990 a început şi el să evolueze într-un mod extrem de spectaculos. Sau de incorect, după cum s-a tot afirmat de-a lungul vremii. Cert este un lucru: cu timpul, a câştigat steaua de general, care i-a adus şi funcţia de comandant-director al Spitalului Militar Central.

Majoritatea generalilor postdecembrişti şi-au văzut corect de carieră. Dar nu toţi. Chiar aflat în fruntea Armatei, Eugen Bădălan s-a aflat la un moment dat în atenţia Justiţiei. La rândul său, nici Degeratu nu a avut o imagine chiar imaculată. Dar cel mai grav este cazul lui Cătălin Voicu, avansat şi el la “apelul bocancilor” până a ajuns general în SPP. S-a băgat în politică şi a ajuns membru în Parlamentul României. Dar asta nu i-a fost de mare folos: acum este după gratii, arestat preventiv pentru comiterea unor acte de corupţie considerate deosebit de grave.

SURSA: JURNALUL NATIONAL

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL, POLITICA | Comentarii oprite

PARASTASUL DE 40 ZILE AL POETULUI ADRIAN PĂUNESCU – “REPETABILA POVARĂ”

Publicat în 15 decembrie 2010 de olteniada

Marius TUCĂ – copilul lui Adrian PĂUNESCU – veste-şoc! MIRACOLUL IUBIRII. Mare-i opera poetului! Savin BADEA

“Repetabila povară”, riscul poeziei politice

Miercuri, 15 decembrie, apare volumul de versuri
10 decembrie 2010
Academicianul Eugen Simion (dreapta) a semnat prefaţa actualei ediţii a “Repetabilei poveri”, de Adrian Păunescu

“Apare, într-o ediţie nouă, «Repetabila povară». Apare, din păcate, postum.
Autorul lui a dispărut pe neaşteptate într-un noiembrie neverosimil de blând şi luminos.”
Astfel îşi începe Eugen Simion ple­doaria pentru – poate – cel mai cu­noscut volum al lui Adrian Păunescu. Apreciatul critic literar “radio­gra­fiază” această parte a operei prie­te­nului său de-o viaţă cu luciditate şi candoare, neuitând să reamin­teas­că cititorilor că severul Şerban Cio­cu­lescu vedea în Adrian Păunescu pe “cel mai vrednic urmaş al lui Arghezi”.

“Poemul care dă titlul volumului (Repetabila povară)”, spune Eugen Simion, “arată performanţele acestui tip de discurs liric pe care marii poeţi ai modernităţii româneşti îl elimina­seră din demersul lor. Adrian Păunescu îl reabilitează şi face programatic o poezie angajată, politică, punându-şi imaginaţia şi ştiinţa lui retorică (remarcabilă) în serviciul istoriei imediate. Cu ce îndreptăţire estetică şi cu ce rezultate? Mulţi critici literari i-au reproşat această opţiune. Adevărul este că, teoretic vorbind, nu putem exclude din câmpul poeziei temele sociale (temele lumii din afară) şi nu putem fi atât de purişti încât să socotim că poezia autentică nu-i posibilă dacă-şi simplifică limbajul şi se adresează marelui public. (…) Recitind poemele din “Repetabila povară”, observăm că Adrian Pău­ nes ­cu şi-a asumat deschis – aş zice chiar: programatic şi patetic – riscul de a face poezie politică într-o vreme în care politica este, după o vorbă mai veche a lui Stendhal, o piatră atâr­nată de gâtul literaturii (în mai pu­ţin de şase luni o îneacă!) şi, tot după vorba lui, politica este ca un po­cnet de pistol în mijlocul unui concert. Păunescu o face de multe ori bine, trebuie să recunoaştem, o scrie uşor şi cu o debordantă pasionalitate. Că nu-şi stăpâneşte imaginaţia şi nu-şi disciplinează totdeauna retori­ca este, iarăşi, adevărat. Lasă versurile să curgă şi pentru o idee pune zece adjective şi douăzeci de nuanţe. E un maestru al repetiţiei şi, indiscutabil, un magician al aglo­merărilor verbale. (…) Unele poeme sunt lungi, explicative, epice (prea epice), cu prea multe determinante, şi pentru a descoperi un vers excepţional, demn de talentul excepţional al lui Adrian Păunescu, trebuie să ai răbdare. Răbdarea, întâi, de a străbate pădurile de imagini şi câmpurile întinse de metafore. Undeva, ascuns, se află, poţi fi sigur, un vers sau două sau chiar mai multe care concentrează ideea şi provoacă sensibilitatea noastră. Îmi vine în minte o reflecţie făcută de Alfred de Vigny: să aruncăm opera în mare – marea multitudinii: Dumnezeu o s-o apuce cu un deget pentru a o conduce spre un port…”.

În 1978, scriitorul Eugen Barbu a semnat o destul de… derutantă pre­faţă a volumului “Poezii de până azi ” (BPT, Editura Minerva, Bucu­reş­ti), de Adrian Păunescu. Deşi cuvântul înainte era departe de a fi un lung şir de laude la adresa operei de până atunci a poetului, Adrian Păunescu a cerut în mod expres ca aprecierile şi criticile “maestrului pamfletului” să constituie prefaţa cărţii sale. Redăm câteva pasaje în care Eugen Barbu face referire strict la unele poeme din “Repetabila povară”.

Şi în poezia de dragoste, Adrian Păunescu e tot un delirant, un retor, un frenetic, profesând un totalitarism fără limită, după cum îl cunoaştem din toată lirica sa. De altfel, acest mod imperativ de a-şi cuceri dragostea este definit chiar de poet:
“Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic/ Pe viaţă şi pe moarte. Fără frică/ Compătimesc pe cei care abdică,/ Dar eu rămân cu mine însumi, schivnic.// Şi de s-ar da şi lumea pe din două,/ Cum hărţi politice o mai arată/ Eu tot voi adora această fată/ Căzută sub cătuşele de rouă.// Eu o iubesc. Vitralii de cenuşă,/ Spre a ne despărţi, se-ntemeiază/ Şi cheia se-nvârte-n uşă/ Singurătate spre a-i da şi groază.// M-au condamnat juraţii mei de gheaţă/ La o iubire silnică, pe viaţă//.”

În interiorul acestei mari combustiuni care este dragostea şi pe care poe­tul o trăieşte cu toate fibrele fiinţei sale, rămâne totuşi un sanctuar se­cret, după cum el însuşi mărtu­ri­seşte, un sanctuar în care poetul se simte sin­gur, dovadă a unui egotism puter­nic. Introducând biografia persona­lă în rigorile versului, Păunescu îşi în­găduie inegalităţi artistice, dar poa­te tocmai asta face mai autentică poe­zia sa, tocmai asta îl împinge pe cititor ca martor în tribuna dezbaterilor:

“Să facem focul cu săgeţi tocite,/ Să punem arcuri vechi pe foc să ardă/ Aruncă-n scrum această hale­bar­dă/Pe care o fantomă ţi-o trimite!// Iu­bita mea, nici toamnă nu-i, nici vară/e-un anotimp cleios de isterie/ Eu sunt fantoma ce-ţi trimite ţie/ Armele, pentru că o îngenuncheară/ Dă foc înalt, din toate-aceste arme/ Dospească flăcările-n largul ploii/ Ca semn nobiliar că noi, strigoii,/ Ţinem lumina lumii care doarme/Şi era tocmai vremea vieţii mele/ Când mi-au zdrobit genunchii de podele”. (“Vremea vieţii mele”)

Păunescu scrie lung, nu mult, spune de două ori ceea ce poate fi spus o dată, faptul de a scrie sonete, este de fapt, o autocenzură, o încercare a puterii, făcută de unul singur. O Niagară de imagini, de impresii, de tunete ca într-un cer de vară, da, asta e spectaculos şi te farmecă la acest poet, el este înainte de toate prin tot ceea ce face un spectacol; el poate fi privit cu mari delicii, dar mai există o condiţie: totul trebuie să respecte regula jocului liric; cum spunea mare critic Călinescu: nu te poţi sătura cu un butoi de miere! Prea multul în artă e la fel de dăunător cu prea puţinul. Frenetic, necenzurat, totalitar, cum am mai scris aici, terifiant, sincer şi teribil în alarmele cu care mereu ne face viaţa mai amară, plin de avertismente ca o Declaraţie a drepturilor omului sau ca un ultimatum, ei, bine, el realizează ceea ce şi-a propus iniţial: să ne turbure, să ne ţină într-o teroare poetică, cu enorme rezultate; dar vai, mai trebuie să respirăm, mai trebuie să ne aducem aminte de o floare plăpândă, să mai vedem şi cerul albastru”.

Sursa: JURNALUL NAŢIONAL

Cronicar şi la propria moarte!

REPETABILA POVARĂ
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,

Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal ,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduitã de plâns.

Adrian PĂUNESCU

Publicat în Cultura | Comentarii oprite

pseudo-kineghetikos

Publicat în 8 decembrie 2010 de olteniada

S-a comportat ca un feudal înapoiat! De vină este majoritatea poporului român, care l-a ţinut cocoţat sus de tot. Măcar să-l fi iubit! Priviţi cîţi mişună în jurul lui, inconştienţi, îmbuibaţi, şi de frică! Produceau cît 10 abatoare. Care din ăştia şi-a stricat viaţa, ca mine şi ca el, să facă ceva în ţara asta? Savin BADEA

Publicat în CEAUŞESCU, Nicolae CEAUŞESCU | Comentarii oprite

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

Publicat în 8 decembrie 2010 de olteniada

“Capitalism va mai fi în România:
“…Cînd o face plopul pere
Şi răchita micşunele!” (APLAUZE.)
Nu vă grăbiţi, tovarăşi, să aplaudaţi, că vedeţi cum e cu genetica, poate vor creşte pere şi prin răchită!… (RÎDE)…”

Iată, Tovarăşe Nicolae CEAUŞESCU, ce pere a putut face plopul şi ce micşunele a putut face răchita din capitalismul mioritic!

Bilet de intrare. Cod 14.4.80.  Serie: Bman nr. 6794119 IN Tarif: 6,00 lei  7-12-2010  Cinematograful MODERN
Am intrat în sală la Cinema MODERN din Craiova şi filmul a rulat numai “în cinstea mea” (!), fiindcă am fost singurul spectator din sală timp de 3 ore, cu excepţia a 10 minute, cînd a mai fost unul, care a venit, a văzut (10 minute din film) şi a plecat. Dacă şi-ar fi scris autobiografia , Nicolae CEAUŞESCU, nu ar fi scris-o aşa, pentru că acest om ar fi meritat mai mult – şi ca bine şi ca rău! Nici binele nu l-a făcut rău, dar nici răul bine….În tot cazul, a avut dreptate mai în tot, mai puţin în chestia cu “tragere la picioare”!
Un prieten crede că acest film s-a făcut la ordin american, pentru că regizorul a avut acces la Arhiva Naţională de Filme. Filmul este o bună propagandă pentru Ceauşescu, dar nu-i perfect, cum aş fi vrut, iar românii sînt prea departe de a cunoaşte tot adevărul istoric. Faptele oricărui om, realizările şi eşecurile lui, se cîntăresc în raport cu epoca în care a trăit, dacă şi-a depăşit sau nu epoca. Şi n-a fost singur pe Pământ: a fost, desigur, inflenţat de cei dragi şi a fost victima unui timp retrograd, ca noi toţi… El şi-a depăşit, parţial, epoca, cea “externă”! Ca ISTORIE, el a scris “EPOCA DE AUR”!
Acest OM MINUNAT mi-a marcat (mîncat) viaţa şi… viceversa!  – Păcat de noi, că puteam face lucruri şi mai bune! De, GENERAŢIE DE SACRIFICIU!
ing. Savin BADEA

Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, trailer de Marian Crisan

Publicat în 13, CEAUŞESCU, Nicolae CEAUŞESCU | Comentarii oprite

CONFUZII. DESPRE ŢIGANI (ALTĂ DATĂ, DESPRE EVREI ŞI UNGURI)

Publicat în 7 decembrie 2010 de olteniada

NOTA MEA:  Aşa e!
Ţiganii trebuie musai să se modernizeze, ca şi evreii şi ungurii de altfel, mai ales în ceea ce înseamnă “etica tradiţională” – ei nu-s nici mai şmecheri, nici mai isteţi, nici mai descurcăreţi – mai mult sau mai puţin – decît alte naţiuni. Politeţea celorlalte naţiuni poate ajunge la capătul răbdării. Precum s-a văzut: la francezi şi la italieni, cel puţin (ca să nu intru mai adînc în istorie). Mai mult, MUNCA trebuie făcută cu respect, nu ţinută la respect! Calitatea de “Cetăţeni ai Europei” impune o etică civilizată, inteligentă! (valabil şi pentru evrei).
Nu degeaba v-am rugat, v-am “ordonat”: “OAMENI DIN TOATĂ LUMEA, UNIŢI-VĂ!” – ci pentru pace şi înţelegere între popoare, pentru colaborare şi respect reciproc!
ing. Savin BADEA
De pe Internet:
VA ROG DATI  MAI DEPARTE

VA MULTUMESC

Petitie contra denumirii de rom/roma/romanis si revenirea la cea de tigan…
Intrati si votati: http://www.petitiononline.com/qd3xx666/petition.html
Macar dati mai departe daca nu va intereseaza.
Pe site gasiti textul urmator:
To:  Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :
In ultimul timp temele principale ale stirilor au fost legate de reactia ostila impotriva cetatenilor romani din Italia si, mai

nou ,si din alte tari europene.
Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor

romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales

de la comportamentul anormal si infractional al unei etnii

minoritare de cetateni romani, si anume tiganii

sau etnia romilor.

Aceasta etnie nu este specifica Romaniei, ea intalnindu-se

in majoritatea tarilor europene in diverse proportii,

dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in

engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre,

Romania , raspandindu-se astfel o confuzie

care s-ar putea dovedi fatala pentru viitorul european al poporului roman.
Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol

in care se intrepatrund termenii “romeno” si “rom”,

este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul,

duce la o suprapunere mentala a celor doua denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea functioneaza

si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii

unor echipe adverse scandeaza: “tiganii, tiganii”, referindu-se

la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung

pentru populatia Romaniei in raport cu popoarele europene

poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei.

De aceea, inainte de a vedea ce este de facut,

merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.
Tiganii sunt un popor migrator.

Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele

al IX-lea si al XIV-lea, in mai multe valuri.

Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului

al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi ,

Tigani.

Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea

unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis

sau Atsinganos care insemna “de neatins”.

Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin

este continuta intr-un text hagiografic georgian, care dateaza

din jurul anului 1088; aici se face referire la asa-numitii

Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac.

Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-

lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica.

Prin anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din

Ungaria pana in Germania . Pe la 1422, o banda numeroasa

de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede,

istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania ).

In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si

Scandinavia . Aici ei preiau denumirea de “egipteni” (Gypsies),

foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-si ascunda etnia:

“Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au

apartinut niciodata.

“Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la “Athinganoi”,

secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea

de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.. .

“Gypsy” vine de la “Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de

ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis,

pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.

“Yansser” cum sunt cunoscuti la New York , vine de la ienicer

turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900.

In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti.

In limba franceza s-a impus numele Gitanes.

In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano.

In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat

sub numele de Tattan (tatari).

Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toata Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problema legata de poporul roman, mai mult decat

de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu.

Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenta tiganilor

pe teritoriul Romaniei, dateaza din 1385. De la primele atestari ale prezentei lor in Tara Romaneasca a  si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist.

In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat .

in ce-i priveste pe tigani, un fenomen de neconceput inainte:

in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate

au fost angajati un numar relativ mare de tigani

care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani

adusi nu numai din toata Romania, dar adusi

si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din

sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie

decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca

etc?).

Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS,

publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane

internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul

de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre

universitare tiganesti.

Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales

in conditiile politicii sociale a regimului comunist, ca urmare -incurajare categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri

sociale, refractara noilor randuieli.

Asa se explica de ce, nu in putine comune, in functia de primar

a fost pus un tigan.

Datorita originii sociale “sanatoase” tiganii au fost promovati

mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul

superior de partid.

Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice,

pe care de altfel cei mai multi o declinau, ci pentru ca

proveneau din categoriile sarace.

Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii,

vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul

ce a urmat regimului comunist.

Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres

in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul

natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu

locuinte in case nationalizate .

Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase

mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in

’71-’72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra

din ’71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o

populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara

de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor,

ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).

Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore

in comportamentul populatiei de tigani.

Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput

diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ

de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi,

au ajuns sa aduca unei parti a tiganilor sume importante pe

care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura

saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii

importante in sfera politicului.

De asemenea, profitand de deschiderea granitelor,

o mare parte dintre tigani au emigrat, stabilindu-se mai ales

in Spania, Italia si Franta, unde constituie comunitati

importante.

Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor

politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni

in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul.

.Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc,

bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania .

Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se

autoidentifica drept tigani, ci romani.

Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate,

aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma

de identificare culturala, comite un numar important de

infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populatiilor native

ale acestor tari.

Aceasta antipatie, datorita confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu.

Ca si cum denumirea de “rom” simpla nu ar fi fost de ajuns

etnonimul a ajuns pana la forma “romani/romanies” in limba

engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume.

Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin.

Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei

ca obligatorie in actele oficiale din Romania ?
Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani – romanies/romanians – romanes/romaneste, a fost aplicata

asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990,

in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros

in Romania.

Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase

sau Andrei Plesu – dupa “Memorandumul” lui Petre Roman,

care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale

schimbatorilor de limba si istorie.

O prima disputa a fost cea legata de cuvantul “romi”,

romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu “rromi”, o

alta formula care doar a sporit debandada lexicala.

De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros

vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”,

forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita

ulterior cu “romani” si varianta “rromani”.

Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata

cu “roma/romani/romanies”.

Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale

intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau

infractionalitate tiganeasca.

Cine ce sa mai inteleaga?!.Strigator la cer este ca denumirea

nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul “DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna “om”.

Prin denaturare (voita) “dom” s-a transformat in “rom” cu “r”

accentuat, apoi din “rom” s-a trasformat in “roma” apoi in

“romani” si in “romanies” .

S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al

romanilor in limba engleza .

Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in

engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla

cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu

tigani) Practic denumirile sunt identice.
In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune

constanta din partea unor organizatii sau din partea unor

politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in

folosirea in documentele oficiale a etnonimului “rom”.

Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169

si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de

atunci, Nicolae Vacaroiu , ministrul de externe Teodor

Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a

cuvantului “tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte

limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc.,

pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului

roman.

Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de

externe, semneaza un nou Memorandum cu numarul

D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in

care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor,

recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale

romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o

hotarare de guvern in acest sens.

Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea

de “rom” erau indicative, si nu obligatorii.

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare,

care este un principiu european general.

Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe

suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene

existente.

Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca

Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea

unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri).

Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic ) Macedonia .

Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspective istorica, ce se promoveaza unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta?!

Rezultatele se vad.

In conditiile In care Romania ocupa -prin Leonard Orban- postul

de comisar european pentru multilingvism,

Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o inventie

bolsevica) drept limba oficiala recunoscuta in UE.

S-a spus la momentul nominalizarii ca portofoliul pentru

multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul

roman. Realitatea a dovedit contrariul.
In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro

pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest

in problema limbii moldovenesti.

Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei

denumiri de rom, fara indoiala ca avem nevoie de minti

luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si

Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi

bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe

concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si

paguboasa avem nevoie.

Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale.

Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare

a identitatii culturale a populatiei de tigani in paralel cu

integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in

ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice,

intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele

europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o

populatie transfrontaliera cum sunt tiganii

cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii,

de numele istoric al poporului roman.

Luand in considerare progresia demografica pâna in 2025,

cand pe fondul declinului de natalitate la romani si maghiari

si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta

un procent semnificativ din populatia Romaniei,

depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia

din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman,

pozitia Romaniei in familia europeana apare  tot

mai ingrijoratoare.
In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa,

cred ca sunt toate sansele ca in constiinta civica europeana

sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor

(daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult

ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat tiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor ..
Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! -nu era de ajuns

ca ne-au furat etnonimul de roman, acum vor sa ne compromita

si etnonimul de valah/vlah .

Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume

Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul

organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus

si care se recomanda drept “Romani” cu descendenta

britanica si maghiara, este professor de Studii Romani la

Universitatea din Texas . El incearca sa si probabil reuseste

sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii

americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani,

de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani,

prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”…

Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei!
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna
Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism.

Au nevoie de un teritoriu.

Poporul ales drept victima sunt romanii.

Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera

numele tigan peiorativ, atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.



Publicat în 13, COMOARA LUI DECEBAL, POLITICA, SOCIETATEA INTELIGENTTA | Comentarii oprite

FILM: “PREOTUL” (Поп, трейлер, Rusia 2010) titrat in limba română

Publicat în 4 decembrie 2010 de olteniada

01

02

03

04

05

06

07

08

09

10

11

12

Publicat în FILME | Comentarii oprite

POEŢII NU MOR NICIODATĂ! (SCRISOAREA A II-A)

Publicat în 6 noiembrie 2010 de olteniada

POEŢII NU MOR NICIODATĂ! (SCRISOAREA A II-A)

La moartea Poetului Adrian PĂUNESCU. Lui.

Îl preţuieşte şi Dumnezeu – de-aia ni l-a luat!

Maestre Împărate Adrian,
POEŢII NU MOR NICIODATĂ! –
Tu vei rămîne marele titan
Prin viaţa ta, prin opera ta toată.

Am publicat, cîndva, într-un ziar,
O poezie despre Eminescu,
Şi-alăturat, un titlu exemplar,
Mă-ncorona POET cu tot firescul:

“Vai! Omenirea va pieri concret -
Chiar dacă-n veci ar fi să dăinuiască -
Cînd va muri şi ultimul poet,
Cel hărăzit prin vers s-o înflorească.”

De-a pururi României fiu şi zeu,
Tu, liră-n flăcări – viu – înflăcăratul, –
“Pînă la capăt cu Poporul Meu!” –
Nu Rege-al Poeziei, ci-Împăratul!

Bolnav de ţară, nu închipuit,
Ai vrut să o conduci ca Preşedinte,
Dorindu-i fericire, tu, un mit,
Dar ai împărăţit peste cuvinte.

Acelaşi vis neîmplinit regret… –
Tu, peste Preşedinţi te-nscrii în astre
Şi vei rămîne Marele Poet,
Tu, Împăratul Poeziei Noastre!

Vei sta lîngă Luceafărul Etern,
“Poet de curte”, cum ţi-a zis Poporul,
Căci l-ai cîntat pe Omul Ţării, ferm,
Tu, lui opusul, lui sfătuitorul.

Şi ce dreptate aţi avut în tot!
Cu “FLACĂRA”, hrănind o naţiune,
Cu cîntec şi cu vers, eu te socot
Eroul României, OM-MINUNE!

Savin BADEA

Publicat în Cultura, POEZII, VERSURILE MELE | Comentarii oprite

MIRACOLUL IUBIRII

Publicat în 4 noiembrie 2010 de olteniada

MIRACOLUL IUBIRII

Citiţi tot SF-ul, inclusiv comentariile, din:

Profeţiile lui Gupta Swami despre România

EXTRATERESTRII – Mistere dezvaluite » Blog Archive » 2012 …

După sfârşitul lumii, Capitala va avea 7 km diametru! :: Libertatea.ro

Sfarsitul lumii va fi in 2012? Prezicatori celebri vad Romania …

Nu credeţi o iotă din toate acestea: ca SF sînt, totuşi, reuşite!

Vă reamintesc doar atît: au fost previziuni şi pentru anii 1000 şi 2000 (cînd a fost şi o eclipsă totală de soare şi alinieri de planete) şi nu s-a întîmplat nimic – “proştii au rămas cu ochii-n soare!”.

Dar ce n-aş da ca România să prospere (şi cu ea întreaga lume)! Dar se opun cei lacomi (şi tîmpiţi).

Nu strică să citiţi şi

Ploaie de stele pe epoleţii Armatei: avansări la “apelul …

Din păcate, nu e SF.

Savin BADEA

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

TOT DESPRE “ROŞIA” MONTANĂ (SIC! – FĂRĂ ALTE COMENTARII)

Publicat în 8 octombrie 2010 de olteniada

REPET:
1) CIANURA ESTE OTRĂVITOARE, indiferent de tehnologie: orice tehnologie este perisabilă în timp (uitaţi-vă cum mai cad avioanele!)!

2) AURUL ROMÂNIEI ESTE AL ROMÂNILOR. Cîte trenuri de aur ne-au furat toate imperiile care ne-au cotropit, ştiţi?

ALTFEL, este CRIMĂ LA PATRAT!

ing. Savin BADEA,

inginer în PREPARAREA substanţelor minerale utile, a minereurilor şi a cărbunilor (MINERALURGIE, cum zic francezii) – am făcut practică la Cianuraţia Săsar din Baia Mare, în
1962 – absolvent în 1965, la Institutul de Mine “Ghe. GHEORGHIU-DEJ” din PETROŞANI.

Aflaţi şi părerea colegilor mei.

Dezastrul ecologic de la uzina din Ajka în Ungaria

va afecta Republica Moldova?

Uniunea Europeana a anunţat că este îngrijorată de torentul de deşeuri toxice din Ungaria, de la rezervorul avariat de la uzina de aluminiu din localitatea Ajka. Purtătorul de cuvînt al Uniunii, Joe Hennon a spus că Uniunea este pregătită să ajute Ungaria dacă dezastrul ecologic se întinde.

Pînă acum patru oameni au murit, probabil înecaţi de mîlul roşu şi 120 de oameni au fot răniţi. 6 oameni sunt daţi dispăruţi. Există pericolul ca scurgerea toxică să ajungă in Dunăre şi astfel Există potenţialul unor pagube ecologice majore, având în vedere că Dunărea curge prin Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Ucraina şi R. Moldova înainte de a se vărsa în Marea Neagră.

Conform surselor, compania care deţine fabrica de aluminiu de unde s-a proldus scurgerea, a spus că mâlul roşu nu este considerat un deşeu periculos. Potrivit lui Hennon, compania avea licenţa de operare şi urmează ca să se verifice dacă compania a respectat întru totul actualele standarde europene ce ţin de conservarea şi protecţia mediului.

Dezastru ecologic in Ungaria: Viitura caustica se indreapta spre Dunare

O masa vascoasa de namol rosu a inghitit, de marti, o multime de drumuri si gospodarii din jurul orasului Kolontar, din Ungaria, in urma unei deversari produse la uzinele siderurgice din Ajka. Mai mult, “viitura rosie” se indreapta spre Dunare.

Namolul este atat de saturat cu baze caustice, cu derivate din cian, sulf, fosfor si metale grele , rezultand din procesul de extragere a aluminei, din diverse minereuri, incat folosirea echipamentului de protectie este acum o necesitate, nu doar o simpla precautie.

Acest namaol rosu arde orice fel de haine si pe cei ce vin in contact cu el, producand arsuri chimice grave.

6 morti, 120 de raniti

Comunicatul de urgenta al guvernului maghiar a mentionat ca pana acum au murit 6 persoane si peste 120 de oameni sunt spitalizati cu arsuri extrem de severe.

Uzina de prelucrare a minereurilor MAL, din zona, dispune de un rezervor enorm pentru retinerea deseurilor chimice, dar presiunea interioara a masei vascoase a cauzat ruperea zagazului si masa rosie de namol a devenit un torent care a ingropat case, a maturat masini de pe sosea si a avariat poduri rutiere si de cale ferata.

Pana miercuri, peste 10 milioane de metri cubi de namol au curs spre Dunare, in ciuda eforturilor celor peste 10.000 de lucratori, soldati, politisti si pompieri care au inceput sa descarce cantitati imense de ipsos si ciment in calea valului de namol.

Ministrul maghiar pentru problemele mediului, Zoltan Illes, a declarat agentiei de presa maghiare MTI ca “acest dezastru ecologic e fara precedent” in tara sa.

Cele mai multe victime sufera de arsuri chimice, iar problema cea mai dificila in tratamentul acestor leziuni este ca, desi la suprafata rana poate fi bandajata si agentul chimic neutralizat, cantitatea absorbita in tesuturi va continua sa macine “pe viu”, producand dureri de nesuportat.

Victor Orban, premierul maghiar, a recunoscut ca autoritatile au fost luate prin surprindere de acest accident: “Nu am fost pregatiti sa facem fata unui astfel de eveniment”, a spus oficialul maghiar.

Conducerea uzinei: Namolul nu e nociv, doar putin alcalin

Proprietarii complexului siderurgic din Ajka au declarat ca, in conformitate cu standardele Uniunii Europene, acest “namol” nu este considerat nociv deloc, desi s-ar putea sa fie “un pic cam alcalin”.

Cu toate acestea, autoritatile maghiare de specialitate au masurat pH-ul acestui namol la un nivel de 13, ceea ce il face extrem de caustic.

Iritat de atitudienea conducerii uzinei, ministrul de Interne maghiar Sandor Pinter a sugerat ca, daca acest namol nu e nociv de loc, “ar trebui sa dea si ei o mica tura prin namol, inot, ca sa vada cum e”.

In ciuda eforturilor ecologistilor maghiari, o buna parte din flora si fauna Dunarii se afla in pericol de moarte, in urma acestui incident.

Dezastru ecologic

http://www.primatv.ro/stiri-focus/dezastru-ecologic-2.html


Dezastru ecologic

Stare de alertă în vestul Ungariei ! 4 persoane au murit şi peste 100 au fost rănite după ce rezervorul unei fabrici de aluminiu s-a spart, deversând mii de metri cubi de reziduuri chimice . Viitura toxică a avut în unele locuri chiar şi doi metri înălţime, iar acum sunt şanse ca ea să ajungă şi în Dunăre.

Hungarian Officials Called Sludge Flood ‘Ecological Disaster’ As Crews Try To Clear Roads, Clean Up

Publicat în 13, COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

ROŞIA MONTANĂ

Publicat în 21 septembrie 2010 de olteniada

Publicat în 13, COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COMOARA LUI DECEBAL – CEI 13, 14 (4)

Publicat în 21 septembrie 2010 de olteniada

Din blogul Roxanei VOLOSENIUC


REPET:
1) CIANURA ESTE OTRĂVITOARE, indiferent de tehnologie: orice tehnologie este perisabilă în timp (uitaţi-vă cum mai cad avioanele!)!

2) AURUL ROMÂNIEI ESTE AL ROMÂNILOR. Cîte trenuri de aur ne-au furat toate imperiile care ne-au cotropit, ştiţi?

ALTFEL, este CRIMĂ LA PATRAT!

ing. Savin BADEA,

inginer în PREPARAREA substanţelor minerale utile, a minereurilor şi a cărbunilor (MINERALURGIE, cum zic francezii) – am făcut practică la Cianuraţia Săsar din Baia Mare, în
1962 – absolvent în 1965, la Institutul de Mine “Ghe. GHEORGHIU-DEJ” din PETROŞANI.

Aflaţi şi părerea colegilor mei.

Noua Zeelanda si deontologia

Am intirziat putin… Am mai fost in doua calatorii, dar nu va mai povestesc, am jurat ca nu ma mai urc in avion in urmatoarea luna!
Am ramas datoare cu citeva cuvinte despre excursia mea in Noua Zeelanda la invitatia Rosia Montana Gold Corporation, alaturi de alti 14 jurnalisti.
Dupa toate discutiile si dezbaterile din ziare si de pe bloguri ma simt datoare sa dau si eu, la rindul meu, explicatii.
Asadar, am acceptat aceasta invitatie din mai multe motive.
Primul motiv il constituie insusi scopul excursiei: “o vizită de documentare la mina de aur Martha, orasul Waihi, din Noua Zeelanda pentru….un plus de cunoaştere asupra modului în care o mină modernă operează pentru managementul corect și responsabil al cianurii, protecţia patrimoniului, reabiliatarea ecologică şi dezvoltarea durabilă a comunităţii” – asa cum preciza invitatia oficiala.
Trebuie sa recunosc ca eram curioasa sa vad o mina de aur, eram curioasa sa vad cum ar putea cineva sa-mi schimbe convigerea (indoctrinata fiind de propria mama) ca nu se poate opera ceva cu cianura fara a afecta mediul si implicit oamenii; mai eram curioasa sa vad Noua Zeelanda, dar si sa petrec timp cu ceilalti invitati in aceasta excursie – o gasca teribil de savuroasa! (Robert Turcescu, Ioan T. Morar, Mihai Tatulici , Livia Dilă, Doru Bușcu, Floriana Jucan, Emil Hurezeanu, Vlad Macovei, Rareș Bogdan, Dragoș Nedelcu, Sorin Freciu, Adi Bucur)
Ma intreb citi din cei care critica atit de vehement aceasta “vizita de documentare” au habar despre ce vorbesc.
Adica daca au fost vreodata la vreo mina aurifera care foloseste cianura, daca au fost macar la Rosia Montana, daca pricep in ce consta procesul tehnologic… sau se rezuma doar la cliseul “cianura poate sa ucida”.
Da, sigur, si paracetamolul poate sa ucida daca il iei necontrolat…
Nu vreau sa dezbat celelalte motive pentru care Rosia Montana este un proiect controversat in Romania, dar in privinta cianurii ceea ce pot spune este ca, in Noua Zeelenda , o tara ecologista din toate punctele de vedere, aceasta substanta este folosita in cel mai controlat mod cu putinta.
Atit de controlat incit apa care iese din fabrica in urma distrugerii cianurii este… potabila.
Nu i-am cerut permisiunea lui Ioan T. Morar sa-i public fotografia in care domnia sa bea din acea apa, dar credeti-ma, e o imagine teribil de convingatoare!
Ca sa concluzionez ideea “proiectului controversat”, repet: poate sint o mie de motive pentru care Rosia Montana este un proiect nociv pentru Romania, dar va asigur, printre acestea nu se afla cianura.
Sigur, atita vreme cit se foloseste tehnologia pe care am vazut-o in Noua Zeelanda. Dar din cite am inteles, in Romania aceasta tehnologie ar fi de trei ori mai avansata.
Si nu uita: Noua Zeelanda este o tara care interzice pe teritoriul ei centralele atomice!!! Pentru ca nu sint suficient de ecologice! De ce ar vrea sa-si otraveasca apele si solul cu cianura??? Si inca un aspect: aceasta exploatare se afla in mijlocul unui oras.
Nu stiu daca lipsa subiectelor sau pur si simplu invidia au fost motivele generatoare ale acestei actiuni intreprinse de deontologii ramasi acasa dar, le-as mai furniza citeva subiecte daca tot sint atit de aprinsi.
Si aici vreau sa ma refer prin citeva exemple la titlurile pe care le-au dat acesti sfinti deontologi (cu citiva am fost personal in deplasari platite de organizatori!!!) si care contineau cuvinte gen “spagari”, “ziaristi cumparati” etc…
Louis Vuitton m-a invitat acum doi ani la Paris intr-un press trip de documentare la fabrica Asnieres, acolo unde se realizeaza manual toate colectiile Vuitton.
Sincera sa fiu, pina la acea data nu eram vreun mare fan al acestui brand, dar recunosc ca aceasta documentare la fata locului m-a transformat azi intr-unul.
Deci Louis Vuitton Paris spaguieste jurnalisti?
Un alt exemplu:acum doi ani, compania Benetton m-a invitat in Senegal, acolo unde isi lansa campania de Micro Credits, impreuna cu celebrul cintaret Youssuo N’Dour.
Tot anul trecut, ministerul Industriei Usoare din Brazilia m-a invitat la Sao Paolo Fashion Week pentru o saptamina (va asigur ca aceasta excursie suportata de statul brazilian nu a fost cu mult mai ieftina decit cea din Noua Zeelanda).
Nu sint singurele exemple de press trip-uri la care am participat, dar ce pot sa spun este faptul ca in toate aceste cazuri nu am fost singura, ci am participat alaturi de zeci de jurnalisti veniti/invitati cu acelasi scop, de la Elle si Vogue la Financial Times.
Da, este un exercitiu de PR pe care aceste companii il fac.
Si, daca nu te conving cu argumentele lor (si trebuie sa marturisesc ca, de-a lungul anilor, mi s-a intimplat si asta), nu esti in nici un fel obligat sa scrii apoi contrariul. Este riscul lor, pe care si-l asuma…
Stiu la ce te gindesti si vin in intimpinarea ta: sigur ca din aceste excursii avem si noi de cistigat (de cele mai multe ori e fun, vedem locuri noi, cunoastem oameni interesanti, aflam lucruri direct de la sursa etc., etc.). Dar asta nu ne face mai putin deontologi!
Deontologia unui jurnalist, atunci cind exista, nu se pierde intr-un press trip si nici nu se pastreaza doar pentru ca acesta refuza o astfel de deplasare.
roxana voloseniuc

lucia says:

Buna Roxana,
Am citit relatarea ta si am o singura rugaminte inainte de a scrie articolul despre Rosia Montana: sa te duci in Apuseni si sa vizitezi mina aurifera de acolo si sa discuti cu cei care nu sunt pentru acest proiect. Asa mi se pare fair play si deontologic cand scrii despre un subiect (foarte controversat de altfel) sa afli ambele versiuni. Pentru ca stim cu totii cum se fac lucrurile in Romania (companii are in alte tari lucreaza perfect, in Romania lucreaza balcanic).

Livia says:

Intrebare: ati fost la Rosia Montana inainte sa ajungeti in Noua Zeelanda. Ati vazut ce urmeaza sa distruga RMGC acolo sau dupa parerea dvs. la Rosia e un peisaj selenar care abia asteapta sa fie imbogatit de un lac de cianuri. Repet, e o intrebare.
Pentru ca eu am fost acolo si m-a apucat disperarea cand am vazut ca doi munti vor fi efectiv rasi, iar jumatate din localitatea RM va fi distrusa. Nici nu ma leg de aspectele ecologice, ci de un lucru foarte concret – ce urmeaza sa dispara.
Cat priveste deontologia, nici nu ma obosesc sa comentez, e clar ca nu cunoasteti conceptul.
insa numai faptul ca v-ati obosit sa scrieti niste texte de justificare (vezi turcescu cu ”hai sictir” si buscu cu ”p..da masii”) imi dau totusi vaga impresie ca intelegeti ca ati facut ceva gresit. sunt optimista. sa zicem ca sunteti pe drumul cel bun

Publicat în 13, COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COMOARA LUI DECEBAL – CEI 13 (3)

Publicat în 20 septembrie 2010 de olteniada

Cine e în Noua Zeelandă cu Roșia Montana? Turcescu, Tatulici, Hurezeanu, Livia Dilă

//

Scris de: Petrişor Obae
Industria mass-media | 23 August 2010, 09:39 | 60 comentarii
Grupul celor plecați în călătoria oferită de Roșia Montana Gold Corporation în Noua Zeelandă (despre care paginademedia.ro a scris aici) îi include, printre alții, pe Robert Turcescu , Ioan T. Morar, Mihai Tatulici, Livia Dilă, Doru Bușcu și Vlad Macovei.

Scopul excursiei: “reflectarea obiectivã si documentatã a impactului economic, social, de mediu si de patrimoniu al minei de la Roșia Montana.”

Paginademedia.ro vă prezintă 13 oameni dintre cei plecați în Noua Zeelandă, în lista de mai jos:

Robert Turcescu
Ioan T. Morar
Mihai Tatulici
Livia Dilă (B1)
Doru Bușcu (Academia Cațavencu)
Floriana Jucan (Qmagazine)
Emil Hurezeanu (Realitatea Cațvencu)
Vlad Macovei (Evenimentul zilei)
Rareș Bogdan (Ziua de Cluj)
Dragoș Nedelcu (Realitatea Cațavencu)
Sorin Freciu (Realitatea Cațavencu)
Roxana Voloșeniuc (Elle)
Corina Vințan

Invitația trimisă jurnaliștilor menționa că Roșia Montana Gold Corporation “nu impune sub nicio formă vreo restricție din punct de vedere al modului ulterior în care va fi decisă prezentarea situației de la fata locului”.

Precizarea a fost postată pe blogul Florianei Jucan +.+-=-+.+ 112 -+.-+=+-.+- , participantă la excursie. Ea a publicat un fragment din invitația celor de la Roșia Montana Gold Corporation:

“Deoarece proiectul minier de la Roșia Montană continuă să fie un subiect fierbinte pe agenda presei din România, considerăm că este de datoria companiei să creeze cadrul necesar de consultare și informare a tuturor celor interesați în vederea atingerii unui obiectiv comun : reflectarea obiectivă si documentată a impactului economic, social, de mediu și de patrimoniu al minei de la Roșia Montană. În spiritul libertății de exprimare, compania nu impune sub nicio formă vreo restricție din punct de vedere al modului ulterior în care va fi decisă prezentarea situației de la fața locului. În mod firesc, abordarea editorială le aparține în întregime jurnaliștilor. În acest sens, am fi onorați dacă veți putea participa la această vizită.”

Adevărul preia informația paginademedia.ro și precizează că excursia a costat 10.000 de euro pentru fiecare invitat. Adevărul îi citează pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu și pe Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent – CJI.

Cristian Tudor Popescu:

“Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este ¬nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. (…)Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv – televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât.”

Ioana Avădani:

“Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există.”

Citește și:

//

Sursa> MEDIA.ro

NOTA MEA: NU trebuiau să accepte sub nici-o formă. Nu-i incriminez, dar s-au descalificat numai prin accept. In plus, fără un specialist, au fost duşi de nas şi ei habar n-au avut. Exemple: Au băut apă dintr-un lac fără legatură cu procesul tehnologic şi pretind că au adus cianură pe bocanci. Fals! Fraieri! Nu e posibil să fiţi atît de naivi!

Cu drag, Savin BADEA

PS. S-au dedat si la “mitocanii” de genul “Hai, sictir!” şi “p… masii!” Aşişderi!

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COMOARA LUI DECEBAL – CEI 13 (2)

Publicat în 20 septembrie 2010 de olteniada
  • Cristina Iana
  • Miercuri 9 iun 2010

//

Cariera de la Roşia Montană

Alba Iulia

VIDEO-Reportaj CNN despre Roşia Montană

Cariera de la Roşia Montană

Postul CNN a difuzat marţi un reportaj despre controversatul proiect de minerit de la Roşia Montană în cadrul emisiunii “CNN World View”, prezentând declaraţia unui fost miner, dar şi poziţia unei companii care luptă de mai mulţi ani pentru a obţine avizele de mediu necesare pentru începerea operaţiunilor de minerit.

Începem cu problemele din Transilvania şi nu este legat de o legendă, ci de o dezbatere cât se poate de reală, despre viitorul unui oraş cândva prosper, bogat în zăcăminte aurifere, relatează CNN în reportajul care începe cu declaraţia unui fost miner de la Roşia Montană.

Principalul subiect dezbătut în reportaj este dacă o companie internaţională ar trebui să înceapă operaţiunile de minerit sau dacă locul ar trebui prezervat ca zonă de patrimoniu cultural, pentru atragerea turiştilor.

Urmăriţi reportajul CNN aici: Sursa: adevarul

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COMOARA LUI DECEBAL – CEI 13 (1)

Publicat în 20 septembrie 2010 de olteniada

mihai tatulici – Ce se intampla la Rosia Montana este o incalcare a legii de sus si pana jos

Mihai Tatulici - Ce se intampla la Rosia Montana este o incalcare a legii de sus si pana jos

- Scriitor, jurnalist, director de programe la Realitatea TV -

Televiziunea Realitatea TV este singurul canal tv care, desi a difuzat reclama mincinoasa despre Rosia Montana, cu cele 4 miliarde de dolari, n-a pus definitiv batista pe tambal, cum se spune, pe o tema atat de fierbinte a actualitatii. Orice clauze ar fi cuprins contractul de publicitate cu Gold Corporation (clauze inghitite pe nemestecate de celelalte televiziuni avide de banii canadienilor), Realitatea TV a dovedit ca stie sa-si respecte telespectatorii, independent de constrangerile publicitare. Dovada: dezbaterea realizata de Mihai Tatulici la fata locului. El a fost singurul om de televiziune care, in numai 90 de minute ale emisiunii Strada, Scoala si Spital, din 28 iunie, a dezvaluit in fata natiunii vinovatia grava a autoritatilor, slabiciunea revoltatoare a statului in raport cu investitorii de mana a treia si a patra si abandonul in care au fost lasati, de 13 ani, locuitorii din Rosia Montana.

Potentialul arheologic al zonei este fabulos

- Dupa multe zile de documentare, lecturi, vizite repetate, filmari si discutii cu autoritatile, cu sustinatorii si opozantii proiectului minier, care este cea mai puternica impresie pe care v-a lasat-o Rosia Montana?

- Si la intalnirea cu Gold Corporation, si la intalnirea cu ONG-urile, le-am spus urmatorul lucru: o emisiune de televiziune nu negociaza legea. Intr-o emisiune poti afla care sunt parerile oamenilor, ale unora sau ale altora, dar acolo nu se discuta daca legea e buna sau proasta. Legea trebuie respectata. Or, handicapul emisiunii mele este ca n-am vorbit mai mult despre incalcarea legii, pentru ca ce se intampla la Rosia Montana este incalcarea legii de sus si pana jos. De sus si pana jos! De aceea vreau sa ma duc in septembrie din nou, sa discutam care sunt proiectele reale de dezvoltare a zonei, pentru ca asta face campania Strada, Scoala si Spital, discuta despre niste drepturi constitutionale, pe care statul nu si le asuma. In Romania, cea mai buna dovada este Rosia Montana. De 20 de ani, statul nu-si asuma nici o responsabilitate fata de strada, scoala si spital in Rosia Montana, adica fata de drepturile elementare ale oamenilor de acolo. I-a lasat de izbeliste; sunt niste oameni abandonati, desi sunt cetatenii lui.

- In timpul transmisiei din galeria romana din masivul Orlea, accesibila turistilor, v-ati aratat uluirea ca un astfel de tezaur nu este inscris in circuitele turistice internationale. Cat de important este patrimoniul arheologic de la Rosia Montana?

- Dupa 2000 de pagini de text si 20 de CD-uri citite pe toate partile, dupa ce am vizitat galeria din Orlea si am citit cele trei volume Alburnus Maior, am ajuns la concluzia ca potentialul arheologic al zonei este fabulos! Nu exista in Europa un areal turistic care sa contina mai multe relicve istorice de valoare inestimabila, decat cel de la Rosia Montana. Am batut cu piciorul si cateva dintre craterele unde au exploatat dacii, am fost in vreo trei mine romane – este de neimaginat! Deci, principala crima care s-ar face in zona, daca s-ar aproba proiectul propus de RMGC, ar fi disparitia unor surse istorice unice, despre viata poporului roman si despre timpurile in care dacii, romanii, ilirii si alte populatii traiau acolo si exploatau aurul. E fabulos!

Fiind o sluga a investitorilor straini de categoria a treia si a patra, statul nostru rudimentar, sarac si corupt, a fost ingenuncheat de capitalismul salbatic care a jefuit majoritatea bogatiilor Romaniei

- Ati mobilizat peste 150 de oameni in craterul Cetate, unde s-a tinut emisiunea: de la goldisti, la rromi galagiosi, de la primari si deputati, la fosti rosieni care si-au vandut casele; de la ong-isti platiti de Gold, la opozanti adevarati, care nu vor vinde niciodata. Ce concluzie ati desprins din acest… babilon?<

- Am inteles ca Rosia Montana este cea mai mare dezbatere ecologica din Romania, iar miza principala a momentului este dezinteresul statului fata de activitatile Gold Corporation. Atata vreme cat compania a putut sa cumpere 80% din terenuri, in ciuda faptului ca n-avea avize pentru inceperea exploatarii, ma face sa am mari dubii asupra contractului. Am cerut si-n emisiune ca acest contract si anexele lui sa fie desecretizate. Sentimentul meu este ca, de fapt, statul roman a acordat companiei canadiene licenta de exploatare, cu niste parametri tinuti la secret, in baza carora investitorii au actionat. In mod normal, nu puteau sa cumpere pamantul si casele decat pentru exploatare. Obiectivul era exploatarea. Cred ca cea mai mare lovitura a acestui proiect s-a dat pe vremea cand nimeni nu era atent la proiecte, in 1997, cand Berceanu si Tariceanu au aprobat, practic, ca Gold Corporation sa lucreze in teritoriu.

- Mai sunt bogatiile de la Rosia ale statului roman?

- In acest moment, miza cea mai mare a acestui proiect nu este acordul de mediu, nici descarcarea de sarcina arheologica, ci felul in care statul va putea sa foloseasca vreodata aceste bogatii, cate sunt ele. Sentimentul meu este ca statul nu mai poate sa aiba acces la aceste bogatii. Le-a pierdut. Proprietarul de fapt al zacamintelor este Gold Corporation, indiferent daca primeste sau nu descarcarea de sarcina arheologica sau acordul de mediu. Deci, proprietarul terenurilor aurifere din Apuseni nu mai este statul roman, asa cum scrie in Constitutie, ci rmgc (in realitate, terenurile aurifere au fost concesionate in 1998, pe 20 de ani, si doar pasunile, livezile si casele, circa 80%, au fost cumparate de RMGC – n.red.). Din acest moment, statul, daca vrea sa cumpere terenurile vandute de localnici companiei, trebuie sa plateasca bani grei, pentru ca nici un tribunal din lume nu va accepta ca statul roman sa achizitioneze aceste terenuri la pret de pamant. Chiar daca compania, cu voia tacita a guvernantilor romani, a cumparat 80% din proprietati la pret de pamant, statul nu va putea sa rascumpere aceste suprafete decat la pret de… terenuri aurifere, mult mai scumpe. Si Gold Corporation va jefui statul roman, adica pe noi toti platitorii de taxe, de sute de milioane de euro, pentru ca este proprietarul acelei bucati din Romania. Aici se vede inca o data slabiciunea statului. Statul e indolent, si cu bogatiile lui, si cu populatia. Pe de alta parte, in asocierea Minvest cu Gold Corporation, statul este minoritar, deci managementul e in mana companiei straine. RMGC decide ce face: vinde, exploateaza sau renunta. Statul a iesit din joc. Partea proasta e ca a iesit din joc imoral, abandonandu-si atat pamantul, cat si cetatenii. Fiind o sluga a investitorilor straini de categoria a treia si a patra, statul nostru rudimentar, sarac si corupt a fost ingenuncheat de capitalismul salbatic care a jefuit majoritatea bogatiilor Romaniei. Ciugulind din mana investitorului strain, statul si-a distrus automat conditia de stapan al bunurilor nationale.

- Asadar, asta au facut sustinatorii locali, judeteni si centrali ai RMGC! Au legat de maini si de picioare statul, pe care noi am crezut ca-l reprezinta cu demnitate. Pana la urma, n-a castigat nimeni din aceasta afacere secretizata?

- Daca exista un castig minor, atunci cateva sute de familii par a fi scapat de saracie: cei care au vandut la Rosia si apoi si-au construit case la Alba Iulia si prin alte parti. S-ar putea sa ramana singurii multumiti pe care, intr-un anumit fel, i-am admirat pentru aventura in care s-au bagat. Ei si-au luat adio si de la minerit, si de la meleagurile natale; sunt niste aventurieri care au fost siguri ca pacalesc compania. Cunosc intreprinzatori care si-au plantat noaptea nuci, ciresi si alti pomi scumpi, ba unii au ingropat crengi in loc de puieti, altii au ridicat cabane din scanduri, pe care le-au vandut a doua zi foarte scump companiei. Compania stia foarte bine ce se intampla, dar s-a lasat pacalita, deoarece miza era alta: dorea sa cumpere cat mai repede terenuri, nu se uita la pret, pentru a nu mai lasa statului si comunitatii nici o portita de iesire. Pana la urma, statul a pierdut, comunitatea a pierdut, doar cativa au castigat.

Exista o mie de licente secrete pentru exploatarea subsolului Romaniei, despre care habar n-avem. O sa ne trezim intr-o zi ca si sub scara noastra se sapa

- Ce credeti despre opozitia locala?

- Eu nu stiu cata constiinta este in declaratiile celor care se opun proiectului sau cat conservatorism, dar nici nu ma intereseaza. Pentru mine, cel mai important lucru este ca acolo s-a nascut o opozitie. Pe de alta parte, eu nu cred ca daca vor castiga meciul, vor trai mai bine. Si asta, din cauza ca statul i-a abandonat, i-a lasat intr-o fotografie, nu intr-un film, pentru ca nu le-a permis sa evolueze, sa se miste, sa se dezvolte.

- Totusi, sub imperiul austro-ungar si mai ales in perioada interbelica, rosienii au dus-o bine, cei mai multi erau proprietari de mina. Ca unul care ati cercetat multe cotloane ale acestei teme, va rog sa comentati legea actuala a minelor, care permite ascunderea unor contracte de ochii opiniei publice.

- Legea este paradoxala, facuta cu ochi si cu sprancene. Are un paragraf de transparenta si unul de secretizare, ca naiba. In articolul 2 e transparenta, in articolul 17 e secretizare. Sunt facute. Exista o mie de licente secrete pentru exploatarea subsolului Romaniei, despre care habar n-avem. O sa ne trezim intr-o zi ca si sub scara noastra se sapa. Nu mi se pare normal cum lucreaza Agentia de Resurse Minerale si cum o protejeaza guvernul.

- Cum comentati strategia companiei de a declara un nou proiect si de a sari astfel peste sentintele judecatoresti defavorabile?

- Ei contesta cu vehementa ca noul proiect este o strategie de a sari peste avizele anulate de instantele de judecata. Dar mi se pare ca este o strategie normala, singura pe care au gasit-o, ca sa poata sa ajunga sa exploateze. Cred insa ca nu e straina de intelegerile secrete care sunt intre ei si autoritati. Sunt convins ca e o strategie comuna companie/autoritati, ca sa survoleze ONG-urile. Nu stiu insa cate rezultate va da, pentru ca, de bine, de rau, Justitia asta, mai schioapa, mai putin schioapa, pana la urma a aparat legea. Pana in acest moment, pentru ca ONG-urile au fost viteze, Justitia a aparat legea. Nu i-a permis statului sa-si bata joc.

- Va aduce 2009 aprobarea proiectului?

- Nu vad in clasa politica pe cineva capabil sa decida DA sau NU. Nu-i vad, le e frica, e an electoral. Sentimentul meu este ca 2009 este anul in care nu se va decide nimic. Inca un an pierdut din viata acestor oameni! Statului putin ii pasa daca oamenii de acolo imbatranesc si mor, statul se joaca cu clipele noastre pentru interesele lui si ale clasei politice care-l conduce.

Lui Mihai Tatulici ii puteti scrie la e-mail: mihai.tatulici@realitatea.net

SURSA: formula AS

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COMOARA LUI DECEBAL

Publicat în 20 septembrie 2010 de olteniada

COMOARA LUI DECEBAL

Iata de fapt ce se ascunde sub Rosia Montana !…

Urmeaza pasii marunti ai Germaniei+Ungaria pe de-o parte si Israelului pe alta parte,care si-a indeplinit misiunea: ne-au cumparat deja. Prim-ministrul Israelului a raportat in kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.



Subject: Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe
Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

“Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand “observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale “Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti  de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic

in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine

fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana
prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta , biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine)
din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

s-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura
si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar,  in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte , si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 % iar  explatatorii iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori
si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii,  pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand,  ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem,
si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.

Doamne ajuta!

Publicat în COMOARA LUI DECEBAL | Comentarii oprite

COLEGI DE LICEU

Publicat în 14 septembrie 2010 de olteniada

RUGĂMINTE/CONVOCARE/ANUNŢ

Dragă Adrian PĂUNESCU,

Vineri, 1 octombrie 2010, orele 10, are loc la Colegiul “Nicolae BĂLCESCU”/”CAROL I” din Craiova ÎNTÎLNIREA absolvenţilor din anul 1960, cu prilejul împlinirii a 50 de ani (o jumătate de secol!) de la absolvire, întîlnirea celor care au fost colegi de liceu în anii 1956-1960. Ora festivă va fi urmată de o masă colegială, prin tradiţie, la Clubul Universitarilor, de pe Calea Unirii, şi care, de regulă, n-a depăşit 100 lei noi.
După cîte ştiu, ne-ai fost coleg în clasa a VIII-a şi a IX-a, în anii 1956-1958, probabil, pe timpul cînd nu eram la “real” sau “uman”. Eu, unul, nu mai mi-aduc aminte de tine, de cel din acea vreme – memoria nu vrea să m-ajute. Şi viceversa, probabil. Dar aş fi bucuros, ca poet şi coleg, să-l felicit pe cel mai mare poet al generaţiei mele, o generaţie de sacrificiu, ţinînd cont şi prin ce vremuri am trăit, pe unul dintre cei mai valoroşi poeţi contemporani, pentru toată opera sa, pentru eforturile sale întru fericirea poporului său.
Te rog să vii. E o dorinţă a mea, să te re-cunosc – şi de prezenţa ta să se bucure toţi colegii. Să nu te eschivezi şi să nu dai vina pe sănătate, că toţi avem probleme cu ea…..
Vor veni şi alţi colegi, la fel sau mai puţin cunoscuţi, precum Octav CALEYA, Ovidiu GHIDIRMIC etc. şi vom putea să facem poze colegilor noştri mai mari, lui… Nicolae TITULESCU, Gogu CONSTANTINESCU sau Gheorghe ŢIŢEICA, ca să nu dau toată lista… cei care împodobesc, cu portretele lor, holurile liceului şi cu viaţa şi opera lor ŞTIINŢA şi CULTURA UMANITĂŢII..
Această scrisoare va fi publicată şi pe blogurile mele: profit de ocazie şi îi invit şi pe ceilalţi colegi…  şi să nu uite.
Cu admiraţie, Savin BADEA

ABSOLVENŢI RENUMIŢI (după WIKIPEDIA):
Theodor Aman, Eugen Angelescu, Alexandru Balaci, Nicolae Bănescu, Marcu Botzan, Gheorghe Chițu, Dumitru Combiescu, Nicolae Condiescu, George Constantinescu, George Marin Fontanin, George Fotino, Valentin Georgescu, Dimitrie Gerota, Traian Gheorghiu, Traian Lalescu, Titu Liviu Maiorescu, Alexandru Marcu, Duiliu Marcu, Nicolae Mateesco-Matte, Cristea Mateescu, Ion Gheorghe Maurer, Stefan Milcu, Traian Negrescu, Jean Negulescu, Nicolae Petrulian, Dionisie Pippidi, C-tin Nicolaescu-Plopșor, Gheorghe Niculescu, Nicolae Chiriac Quintescu, Petrache Poenaru, Simion Stoilov, Mihai Șerban, Sabba Ștefănescu, Ioan Tanoviceanu, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Titulescu, Gheorghe Țițeica, Petre Vancea, Nicolae Vasilescu-Karpen, George Vâlsan, Vlad Voiculescu, Ștefan Voitec, Ludovic Mrazec, Constantin Rădulescu-Motru, Ilie Murgulescu, Traian Demetrescu, Eugen Ionescu, Gib Mihăescu, Alexandru Firescu, Alexandru Mironov, Alexandru Macedonski, Adrian Păunescu, Amza Pellea, Tudor Gheorghe, Vasile Georgescu Paleolog, Ovidiu Ghidirmic, Daniela Crăsnaru, Doina Drăguț, Gabriel Chifu.

Promoţia 1956-1960. (Lista oficială) Absovenţi seria A

  1. Alpredi C. Viorel G
  2. Andrei F. Ştefan G
  3. Badea C. Savin Nicolae A
  4. Berceanu F. Mircea A
  5. Brătan I. Sabin A
  6. Buleteanu C. Sabin Iulian A
  7. Cîrstea P. Nicolae G
  8. Chiaburu S. Victor Stelian A
  9. Ciobanu F. Constantin G
  10. Ciucă Daniela A
  11. Constantinescu M. Elisabeta (Mioara) nouă
  12. Cotoi Şt. Gheorghe A
  13. Dan V. Viorel (Theodor Elisei) A
  14. Dogaru N. Ilie A
  15. Filipovici Şt. Maria Cornelia A
  16. Ignat P. Marin A
  17. Ilie I. Augustin nou
  18. Nica N. Valeriu G
  19. Niculescu S. Petre nou
  20. Olaru I. Elena Camelia A
  21. Panovici A. Alexandru Marcel (Ducu) A
  22. Pariş I. Elian G
  23. Radi I. Ion Alexandru Marin A
  24. Radu N. Dumitru nou
  25. Rusu Şt. Nicolae G
  26. Sîrbu D. Gabriel A
  27. Stanca M. Gheorghe G
  28. Stănciulescu N. Constantin (transferat) nou
  29. Ştefan A. Rinaldo G
  30. Traşcă M. Constantin G
  31. Trîncă G. Florentina G
  32. Truşcă I. Ştefan G
  33. Văduva D. Ion G
  34. Dina N. Ion (transferat) nou

ORDINEA ALFABETICĂ (Toţi colegii de pe lista lui Buleteanu).
1. Alpredi C. Viorel A (absolvent la A)2. Antoniadu Alexandra (Sanda/Andra) G3. Andrei F. Ştefan A4. Armăşanu Petre5. Badea C. Savin Nicolae A6. Bălă Vasile 7. Berceanu F. Mircea A8. Belu Nicolae9. Bogdanov Octavian10. Brătan I. Sabin A11. Buleteanu C. Sabin Iulian A12. Burescu Felicia13. Chiaburu S. Victor Stelian (Skit) A14. Chiriac Pompiliu15. Ciobanu F. Constantin A16. Ciucă Daniela A17. Cîrstea P. Nicolae18. Constantinescu M. Elisabeta (Mioara) A19. Cotoi Şt. Gheorghe A20. Dan V. Viorel (Theodor Elisei) A21. Dina N. Ion (transferat) A22. Dinu Stana23. Dobrin Gheorghe24. Dogaru N. Ilie A25. Doloti Marius26. Dorobanţu Adrian27. Enache Sever28. Efrim Gheorghe29. Filipovici Şt. Cornelia Maria (Popescu) A30. Flori N. Ioana31. Gavrilescu Marius32. Gavrilă Niculina33. Gheorghevici Valeria Georgeta34. Ignat P. Marin A35. Ilie I. Augustin A36. Iordache Viorel37. Ismanu Gabriel Octavian38. Konig Stela39. Leu Maria40. Lică Vasiolica41. Matei (o fată)42. Mărăşescu Violeta (Mura)43. Mihail A. Georgeta44. Mihalcea Şt. Ştefania45. Negoescu Mihai (Constantin ?)46. Neagu (Tuţescu) Florin47. Nica N. Valeriu A48. Niculescu S. Petre A49. Olaru I. Camelia Elena A50. Palamariuc D. Traian51. Panovici A. Alexandru Marcel (Ducu) A52. Pariş I. Elian A53. Popa Valeria54. Popescu Ion55. Popescu Marin56. Radi I. Ion Alexandru Marin A57. Radu N. Dumitru A58. Roşulescu Ion59. Rusu Şt. Nicolae A60. Sanda Gheorghe61. Săndulescu Ion62. Sîrbu D. Gabriel A63. Stanca M. Gheorghe A64. Stănciulescu N. Constantin A65. Stănescu Ioana (Ionela)66. Stoianovici Tiberiu67. Ştefan A. Rinaldo (Rino) A68. Traşcă M. Constantin A69. Trîncă G. Florentina A70. Truşcă I. Ştefan A71. Tudor Janeta72. Tuţescu Dan Dumitru ( fratele vitreg al lui Neagu Florin)73. Ţîndăreanu Grigore74. Văduva D. Ion A75. Văleanu Constantin 76. Vlad Silvia

NOTĂ: Precizez că au fost 7 serii, aproape 300 de elevi:

Seria A – Diriginte: Victor APOSTOL

(cele două liste de mai sus, finală şi iniţială – clasa mea)

Seria B – Diriginte: Eugenia NEGREANU

Seria C – Diriginte: Ana ROCŞOREANU

Seria D – Diriginte: Constanţa MLADINESCU

Seria E – Diriginte: Olga APOSTOL

Seria F – Diriginte: Dumitru CĂLINESCU

Seria G – Diriginte: Ion DUMITRESCU

CONVOCAREA ESTE PENTRU TOŢI!

Publicat de Savin BADEA

Publicat în Diverse | Comentarii oprite