Un tanar preot si sotia lui, trimisi la prima lor
> parohie, ajung acolo
>     intr-o zi de octombrie si constata ca biserica este
> intr-o stare
>     deplorabila… Plini de entuziasm, isi propun sa o
> restaureze pana in
>     Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima
> slujba…
>     Muncesc din greu, rapara peretii, tamplaria, refac
> picturile, curata si…
>     termina totul pe 18 decembrie! Pe 19 insa incepe o
> vijelie cumplita, care
>     desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le
> distruge o portiune mare
>     dintr-un perete lateral… Intristat ca trebuie sa
> amane slujba de
>     inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se
> opreste la o licitatie
>     in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o
> fata de masa
>     brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce;
> isi da seama ca are
>     exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o
> cumpara si se intoarce la
>     biserica. Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie
> zareste o doamna in
>     varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l
> astepte pe urmatorul
>     in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe
> peretele avariat.
>     Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi
> ridica ochii si, socata,
>     il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu
> initialele ei(EBG)… Ii
>     povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in
> urma cu 35 de ani, in
>     timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa
> plece in graba si-si
>     lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in
> lagar… e ultima data
>     ca-l mai vede… Impresionat, preotul vrea sa-i
> returneze fata de masa, dar
>     ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica… Tot
> ceea ce poate sa
>     faca este sa o conduca pe doamna intristata
> acasa…
>     Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune,
> iar la sfarsit preotul
>     isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine
> observa pe un scaun un
>     domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa…
> Barbatul ii povesteste
>     indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia
> lui, care
>     disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o
> credea moarta… Preotul
>     il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu
> masina si il duce la
>     domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai
> impresionanta revedere
>     de Craciun… (Intamplare adevarata povestita de un
> preot pentru a ilustra
>     ”misterioasele cai ale Domnului”)
>
>     M-am rugat azi pentru tine si i-am cerut Domnului sa te
> binecuvanteze,
>     sa-ti calauzeasca pasii si sa te protejeze. Iubirea lui
> este mereu cu noi;
>     promisiunile Lui se implinesc, iar daca avem incredere
> sa-i prezentam
>     problemele noastre, El are intotdeauna grija de
> noi…
>     Daca se intampla sa ai probleme aparent insolubile, nu
> uita ca si eu ma rog
>     pentru tine, iar Domnul iti va da solutia… Retrimite
> acest mesaj
>     celor  care crezi ca au nevoie de binecuvantarea
> lui Dumnezeu,
>     inclusiv celui/celei care s-a rugat pentru tine. Numai
> in situatia in care
>     crezi ca nu ti-a mai ramas decat Dumnezeu descoperi ca
> de fapt e singurul
>     care te poate ajuta… Incearca sa vezi daca este
> adevarat; tot ce ai de
>     facut este sa spui urmatoarea rugaciune pentru cel/cea
> care ti-a trimis-o:
>     Doamne, Tata, binecuvanteaza-mi familia si
> prietenii si da-le ceea ce
>     stii Tu ca au nevoie! Umple-le vietile cu pacea Ta, cu
> prosperitate si cu
>     puterea binelui, aducandu-i astfel mai aproape de Tine!
> Amin.
>     Acum retrimite mesajul catre 5 persoane, inclusiv celei
> care ti l-a trimis.
>     In scurt timp acestea se vor ruga pentru tine, apoi
> multi altii se vor ruga
>     pentru cei apropiati. Asteapta apoi sa vezi cum
> lucreaza puterea Domnului
>     in viata ta…

PAPUCII GÎSCANULUI

Prelucrare după o legendă românească – replică la o poezie de George Coşbuc, avînd aceeaşi sursă.

Demult, gîscanu-avea papuci,

De-i galbeni ca şofranul,

Cusuţi cu aur la Tecuci –

Mîndru de ei gîscanul!

Odată, el ar fi trecut

Pe-o punte Apa Ştucii

Şi nu ştiu cum s-a petrecut

Că şi-a pierdut papucii.

Să vezi atunci ce balamuc,

Ce jale-n gîscărime! –

Încît tot neamul lui Papuc

Plecă la rîu mulţime,

Să vadă ce-a păţit acel

Gîscan: „- Vai, cin’ mă scapă?

Căci rîul, hoţoman mişel,

Mi-a luat papucii-n apă!

Sărac de mine! Am rămas

Desculţ! Ce fac de-acuma?” –

Striga cu jale mare-n glas

Văzînd că-i groasă gluma.

Săriră repede – pîş-pîş! –

Acele gîşte-n undă

Să cate papuceii duşi

De apa cea flămîndă.

Cu sîrg cătară-n apa rea,

Din zori şi pînă-n seară,

Dar de papuci n-au dat şi-aşa

Trecu o-ntreagă vară.

Ba au venit în ajutor

Şi raţele – cu plata –

Papucii nu-s, degeaba zor,

Nu-s nicăieri şi gata!

De-atunci se zice cu-nţeles

De raţă cînd înoată

Că-şi vîră ciocu-n apă des

Şi se cufundă toată –

Şi gîsca, tot la fel – se strîng

Şi ar căta papucii

Gîscanului pierduţi prin crîng,

Sub pod, în Apa Ştiucii.

Şi dacă treci prin sat grăbit

Şi dai de-un cîrd de gîşte,

Vine-un gînsac mai sîsîit,

Ce parc-ar vrea să muşte,

Şi trage, neică, de nădragi,

Cu sîrg, parcă trag turcii:

„ – Găsit-ai papuceii dragi?

Unde îmi sunt papucii?”

Savin BADEA

PAPUCII GÎNSACULUI

Demult, demult, gînsacul avea în picioare nişte papuci galbeni, foarte frumoşi. Şi se mîndrea cu ei, lucru mare!

Odată, gînsacul nostru a vrut să treacă pe o punte; dar nu ştiu cum s-a întîmplat, că a scăpat papucii în apă.

Să fi văzut atunci jale pe bietul gînsac!

Auzindu-l cum se jelea, toate neamurile lui au alergat acolo, să vadă ce-i.

_
Vai de mine şi de mine, mi-au căzut papucii în apă! – striga gînsacul
în gura mare. – Săracul de mine, am rămas desculţ ! Ce să mă fac eu
acum ?

Repede,
repede, neamurile auzind aşa, săriră în apă, să caute papucii. Căutară
ele zi de vară pînă-n seară, dar peste papuci n-au mai dat.

Au venit atunci şi raţele în ajutor ; însă tot degeaba ! Papucii nicăieri…

Şi
din vremea aceea se zice că raţele şi gîştele, cînd înoată, tot vîră
ciocul în apă şi se cufundă ; ele caută papucii gînsacului.Iar dacă
treci pe lîngă un cîrd de gîşte, gînsacul sîsîie, se ia după tine şi te
apucă cu ciocul de haină, parcă ar vrea să te întrebe : « N-ai găsit
papucii ? Spune-mi iute, unde-mi sînt papucii ».

Legende populare româneşti. Ediţie critică de Tony Brill. Editura Minerva, Bucureşti, 1981 – pag. 508.

George Coşbuc

POVESTEA GÎŞTELOR

Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură
Ce păcat!

Gâştele-auzind cum zbiară:
Aoleu! Papucii mei!
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate, ce-i?
Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!

Haideţi toţi, şi moşi şi babe
Să-i cătăm pe râu acu!
Repede-notând din

labe
Cârdul tot pe râu trecu.
I-ai găsit? Eu, nu, surată,
Ce mă-trebi aşa şi tu?
Toate apoi strigau deodată:
Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu, nu!

Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci şi ţine post,
Nu-i găsesc! Sărac de mine,
Iar desculţ e, vezi tu bine,
Lucru prost!

Gâştele de-atunci, în cale,
Când văd apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute:
Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid vino, du-te,
Zile-aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!

Iar când gâştele stau gloată
Şi prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Şi te-ntreabă: Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Şi te muşcă, doar le-ai spune
De papuci!

George COŞBUC

POVESTE ORIENTALĂ

(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ)

Prelucrare după o poveste de pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU, căruia i se dedică, dincolo de moarte. Prima variantă.

1              1

La amiază, pe o stradă   1

Prăfuită din Keshan,

Treceau un măgar, un tată

Şi un fiu (un biet puştan).

2

Pe măgar încălecase   5

Tatăl. Fiul conducea.

Din popor, însă, o voce

Supărată îi certa:

3

„ – Bietul puşti! Pe picioruşe

Mici şi scurte, temerar,   10

Se încumetă să ţină

Pasul cu acest măgar.

4

Cum poate omul acesta

Să stea leneş pe asin,

Cînd băiatul osteneşte? –     15

Parc-ar fi un asasin!

5      2

Tatălui, cuţit în pieptu-i

Îi fu greul pont amar –

Chiar pe strada principală

Coborî de pe măgar…    20

6

Şi urcă pe-asin puştanul,

Dar al doilea trecător

Se răsti cu voce aspră,

A dojană, spre fecior:

7

„ – Ce ruşine! Ce obraznic!:     25

Stă sus-pus, ca un sultan,

În timp ce bătrînu-i tată

Fuge-alături, pe tăpşan!”

8         3

Şi-acest pont fu dur şi rece

Şi-l duru mult pe băiat,    30

Încît îl rugă pe tatăl

Să-i stea înapoi, urcat.

9

„ – Ai văzut vreodată asta?”-

Zice-o Babă, snop de ani –

Bietul animal cum cară   35

Pe spinare doi plăvani!:

10

Un bătrîn cu suflet negru

Şi-un netrebnic de puştan –

Au încovoiat măgarul,
Tolăniţi ca pe divan.”   40

11         4

„ – Vai, sărman asin!” – concise –

Cei ţintiţi de-asprimea-i grea,

Coborîră din spinarea

De asin, sărind din şea.

12

Dar abia făcură cîţiva    45

Paşi prin praf, cînd un străin

Făcu haz, în gura mare,

De cei de lăngă asin.

13

„ – Mulţumesc Cerului Mare

Că nu sînt atît de prost! –

De ce vă plimbaţi măgarul

Fără saci, folos şi rost?”

14          5

Tatăl puse dinainte

Fîn măgarului – mîhnit,

Îşi lăsă o mînă moale-n    55

Mîna fiului iubit:

15

„ – Tot – indiferent ce facem –

Cineva de-acord nu-i…” „ – Şi?”

„ Trebuie să ştim noi singuri

Ce credem că bine-ar fi!”   60

25 Decembrie 2009

Savin BADEA

POVESTE ORIENTALĂ

(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ)

Prelucrare după o poveste de pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU, căruia i se dedică, dincolo de moarte. A doua variantă.

1

În Keshan, pe strada mare,     1

Tatăl, fiul şi-un asin.

Tatăl pe asin, iar fiu-i

Pe drumeag: „ – Ce asasin! –

2

Bietul puşti abia mai merge!…”    5

Schimb de locuri, fiu-i sus:

„ – Ce ruşine! Ce obraznic!

Stă ca un sultan, sus-pus!”

3

Amîndoi pe-asin povară-s.

Baba-i vede: „ – Doi  plăvani   10

Pe măgar încovoiază,

Tolăniţi ca pe divan.”

4

Tatăl, fiul, se coboară.

Da-i ocheşte alt străin:

„ – Proşti mai sînteţi! De ce oare   15

Nu uzaţi de-acest asin?”

5

Tatăl sfat dă: „ – Tot ce facem,

Cineva ni-i contra iar!… –

Trebuie să ştim noi singuri

Ce să facem bine!… Clar?!”    20

25 Decembrie 2009

Savin BADEA

POVESTE ORIENTALĂ

(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ,

subtitluri adăugate de mine)

De pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU.

Secvenţele se despart prin spaţiere mai largă.

În miezul zilei, un tată merse pe străzile prăfuite din Keshan (oraş situat în centrul Iranului actual), împreună cu fiul său şi un măgar. Tatăl ţncălecase pe măgar, iar băiatul îl conducea.

„ – Bietul copil!, spuse un trecător. Picioarele lui mici şi scurte încearcă să ţină pasul cu măgarul. Cum poate omul acela să şadă atît dee leneş pe măgar, cînd vede că băiatul se osteneşte?”

Tatălui îi merseră drept la inimă aceste cuvinte, coborî de pe măgar la colţul următor şi îl lăsă pe băiat să urce. Dar nu trecu mult pînă cînd un trecător ridică iarăşi vocea şi spuse:

„ _ Ce ruşine! Obrăznicătura stă acolo ca un sultan, în timp ce bietul şi bătrînul lui tată fuge alături.”

Această remarcă îl duru pe băiat foarte mult şi îi ceru tatălui să stea dinapoia lui, pe măgar.

„ – Ai văzut vreodată aşa ceva?, murmură o femeie în văluri. O asemenea cruzime faţă de animale! Spatele bietului măgar se lasă şi neisprăvitul acela de bătrîn cu fiul său stau tolăniţi ca şi cum ar fi un divan – biata creatură!”

Cei ţintiţi de asprimea ei se uitară unul la celălalt şi, fără să spună un cuvînt, coborîră de pe măgar. Dar abia făcură cîţiva paşi, cînd un străin făcu haz de ei, spunînd:

„ – Mulţumesc Cerului că nu sînt aşa de prost. De ce vă plimbaţi măgarul cînd nu vă e de nici-un folos, cînd nici măcar nu duce pe vreunul din voi?”

Tatăl îndesă o mînă de paie în gura măgarului şi îşi lăsă mîna pe umărul fiului său:

„ – Indiferent ce facem, există cineva care nu e de acord. Cred că trebuie să ştim noi singuri ce credem că este bine.”

CIORBA DIN TOPOR

(DECAMERONUL OLTENESC, 7)

Prelucrare după o snoavă populară (şi după Nick SAVA – „CIORBA DE POST” – din revista „Atheneum”, Canada).

(strofa) (secvenţa)

1       1

Un mucalit, numit Păcală,

Tot colindînd îngîndurat,

Ajunse, rupt de oboseală,

În Plai – o margine de sat.

2

Dar seara cobora negruie, 5

Cînd el intră în sat, mînat

De-un gînd ce-l îndemna să suie

Peste-o muiere, într-un pat.

3

Venind pe uliţă la vale,

Se întîlni cu un ţăran, 10

Neam de boier, păşind agale,

Ca Vodă-Lobodă-n Divan.

4

„ – O sară bună, măi creştine!” -

Îi dă Păcală îndrăzneţ.

„ – O bună sara şi la tine, 15

Precum ţi-e inima, drumeţ!”

5

Şi-l luă Păcală la taclale:

„ – Mă prinse neagra tot pe drum.

O casă să-mi arăţi matale,

De-o înnoptare, chiar acum. 20

6

Că vezi mata, nu prea mi-ar place

Şi pe deasupra-i şi păcat,

S-adorm pe cîmp cu dobitoace,

Taman în margine de sat!”

7

„ – Cum nu, flăcău! Păi, chiar la mine, 25

Dar am de mers la deal mult rău,

Vreo două ore şi mai bine,

Să pun de pază un dulău.

8

Că au ieşit la rupt mistreţii

Pe ţarină, prin păpuşoi – 30

Distrug de-a valma toţi ştiuleţii,

Dar eu le-am căşunat război.

9

Tu du-te, bate la oricare

Din uşi, pe unde-ai fi zărit

Vreo lampă cu lumină mare, 35

Acolo-i loc de poposit.

10

Căci gospodarii-n satul nostru

Nu te-or lăsa în drum să mîni,

Te-or ospeţi, ştiu bine rostul,

Că, Doamne-iartă!, nu-s păgîni!” 40

11       2

„ – Atunci te du, om bun, în pace.

Fă-ţi treaba sănătos, deplin,

C-oi hodini precum îmi place

În altă casă de creştini…

12

Dar uite că-mi surîde bafta: 45

Văd o lumină în fereşti…”

„ – Păi, aia-i casa lelii Safta,

De care-ţi zic să te fereşti.

13

Nu te-o lăsa ea în uliţă,

Numa că-i cărpănoasă rău: 50

Nu-mparte nici-o linguriţă

Cu nimeni din ce e al său!

14

Eu zic să-ţi caţi altă găzdoaie

Or să m-aştepţi pînă pogor.

Nu-s prea avut, dar o odaie 55

O am deschisă tuturor.

15

Şi-un boţ de mămăligă este,

Cu tine să-l împart nu scap…” -

Dar Păcăliciul de poveste

Avea deja alt plan în cap. 60

16

„ – Om bun, nu te-ngriji de mine.

La lelea Safta merg de-a drept.

Să scol pe alţii nu e bine

Şi nici pe tine să te-aştept.”

17 3

„ – Cum vrei, creştine, noapte bună! 65

Să nu-mi zici, bre, că nu ţi-am spus!

Poţi să rămîi şi-o săptămînă.

Te las…” Şi-o luă pe deal în sus.

18

Iar „ – Noapte bună!”-a zis Păcală,

Pornind spre casă-n colbul gros. 70

Intră-n ogradă cu sfială

Şi bătu-n uşă, cuviincios.

19

Se crapă uşa, se iţeşte

Un ochi iscoditor, zglobiu -

Sub o broboadă neagră creşte 75

Chiar lelea Safta mai tîrziu.

20

„ – O bună seara – nu degeaba!” -

Zice Păcală-nveselit.

„ – A, bună, bună!” – da şi Baba,

Dar ea cu glas nedumerit. 80

21

„ – Să vezi ce s-a-ntîmplat: pe cale,

Mă prinse noaptea-n sat de prost.

Văzînd lumină la matale,

Te rog să-mi dai un adăpost.”

22

„ – Aha!” – Sta ca proţapu-n uşă. 85

„ – Eşti singur cuc sau ai amici?”

„ – Doar eu cu straiţa – zău, mătuşă!”

„ – Bine, deschid. Te las, cum zici…”

23         4

Şi uşa se deschise tare.

„ – Să ştii c-ai nimerit cam prost:     90

Azi n-am mai pregătit mîncare -

M-ai prins în mare zi de post.”

24

„ – A, nu-i nimic. E bun şi postul.

Are şi postul rostul lui.”

Şi intră-ntr-o odaie „Prostul”,     95

Rotind privirea-n jur, hai-hui.

25

Cu var erau spoiţi pereţii.

Curat şi toate-n locul lor.

Luceau ca roua dimineţii

Blid, oale, străchini şi ulcior. 100

26

„ – Post negru?” – zice-aşa-ntr-o doară

Păcală, să nu stea chitic.

„ – Ha?” – zice Baba, bunăoară,

Că n-ar fi auzit nimic.

27

„ – Îţi zic de Postul Negru – Lume! – 105

Chiar n-ai măcar magiun, rahat,

Vreun blid cu zupă de legume,

Unt, mămăligă, praz uscat…”

28

„ – Apoi, fecior, am mari păcate -

Nu le mai spăl nici cu săpun! – 110

E bine să-nfrînez, nepoate,

Din pofta trupului nebun.

29       5

Te sfătuiesc că nici chiar ţie

Nu ţi-ar strica un post măcar!” -

Ea bate şaua, grijulie, 115

Ca să priceapă iapa clar.

30

„ – Postesc, mătuşă, şi dulceaţă!

Uite, de azi, de cînd plecai

Cam nemîncat, de dimineaţă,

Mă luai cu drumul şi uitai 120

31

Şi de mîncare şi de mine,

Şi iată-mă-s chiar nemîncat…

Să şi postesc – o fi prea bine,

Dar cum s-adorm flămînd în pat?!”

32

„ – Bine-i, fecior, faci bine încă: 125

Te-ajută bunul Dumnezeu…”

„ – Flămînd, dar tare ca o stîncă,

Cu El alături tot mereu!”

33

Oricît m-ar îmbia Satana,

Dar fără Domnul crăp uşor:   130

Iată, nici nu m-ating de slana

Din traistă, chiar de-ar fi să mor.

34

Numa’ că fiind pe drum s-ar cere

Sî-nghit ceva, să n-am păcat…

O supă chiar mi-ar da putere,   135

Să nu cad din picioare lat.

35           6

„ – Păi, da, fecior, s-o mînci cu pîine,

Ţi-ar prinde bine… N-am deloc!

Că, vezi mata, abia de mîine

Gătesc şi pun oala pe foc.   140

36

„ – Că bine zici! Dă-mi, bre, o oală,

Puţină apă şi-ţi gătesc

Supă de post orientală,

Supă de post mănăstiresc.”

37

Se miră: „ – Cum? Din apă chioară?   145

Nu am nimic…” „ – Ei, din topor!…”

Şi scoate de la brîu, afară,

Toporul nou, strălucitor.

38

„ – Taci, tu, om bun! – şi dă să-njure! –

De-aşa ceva n-am auzit!”   150

„ – Nu ştii de supa de secure?! –

Atunci degeaba-ai mai trăit!

39

Stau şi mă minunez sub frunte:

Să nu ştii supa bună ce-i?! –

La greci… călugări… Sfîntul Munte…   155

Se-mfruptă-n post numai acei.

40

De unde crezi mata că Sfinţii

Printre păgîni mai prind puteri?”

„ – Minune-i mare! Fala minţii!” –

Se miră Baba de mister.   160

41           7

„ – Bre, focu-i pus… dă-mi oala goală

Şi adă-mi apă de izvor…” –

Ea-i varsă un urcior în oală;

Oala-i pe-un foc mistuitor…

42

Cînd apa fu clocotitoare,   165

Şi-a pus la fiert bietul topor

Şi pînă l-a răsfiert mai tare,

Şi-au depănat poveşti de-amor.

43

„ – Îi gata?” – zice  ea-ntr-o vreme,

Cînd nerăbdarea-i dete-n foc.   170

„ – Ia gustă supa… Nu te teme…”

Suflă: „ – Chiar proastă nu-i deloc!”

44

Ia lingura de lemn degrabă,

Grijind la ars şi-apoi la lins:

„ – Aproape-i gata, scumpă Babă,   175

Abia un pui de gust de-a prins…

45         8

Ar fi mai bună numai dacă

Ceva legumă aş fi pus…

Ca-n Sfîntul munte…” „ – Cît?” „ – Oleacă!”

„ – Zi-mi ce? S-ar mai găsi pe sus…”   180

46

„ – Păi, nişte morcovi, păstîrnacul,

O ţelină şi-ar fi prăpăd!…

Mai ia şi-o ceapă!” – strigă Dracul,

Cînd Baba fu deja în pod.

47

Le taie tacticos Păcală   185

Şi le aruncă-n Iad-fierbînd,

Gustînd savant din torboseală:

„ – E bună!” – zice el, rîzînd.

48

„ – Acum e gata – cu plăcere –

Dar doi cartofi ar fi destui   190

Să-i dea tărie… Dar nu cere

Nici Dumnezeu de unde nu-i!”

49

„ – Să cat cartofi…” – abia îngaimă –

Ah, Doamne, ce miros! – de tei!”

„ – Dar adă chiar şi cinci, de spaimă!” –     195

Strigă Păcală-n urma ei.

50

„ – Buuun!…” – dă Păcală vestea bună –

Numai s-o dregem rău… mai nou,

Am drege-o noi, dar nu-i smîntînă,

Ca la călugări… başca ou!…   200

51

S-arunc deci brişca. N-am căire…”

„ – Ce-ţi trebuie s-aduc? O vreau

Să fie ca la mănăstire!” –

S-a dat din pituluş pe şleau!

52

Drese Păcală ca la carte   205

Şi-i puse sare – să-i dea gust –

Ba şi verdeţuri aromate,

De după sobă, loc îngust.

53         9

„ – Aşa!… ca să miroase bine!” –

Spuse şi scoase-acel topor   210

Şi brişca, fierte, şterse,-n fine,

Şi-şi puse slana-n locul lor.

54

Apoi le-a-nfipt la cingătoare:

Ce faine scule de mîncău! –

„ – Prind bine data viitoare!” -    215

Şi-i face zîmbre Babei, zău!

55

„ – Fugi, adă blide, du-te-n şură,

Cotrobăie în pod, sub pat –

Că de-ar mai fi şi-afumătură,

Ar fi ca-n Rai, să n-am păcat!”   220

56

„ – Dar a bătut de miezul nopţii!…” –

Da-i vine c-un picior de porc,

Os afumat – să moară morţii! –

„ – Stai blînd, că n-am să te mai storc…

57

Un pic, oleacă, nu-i sminteală,   225

Toc şi cărnica, nu-mi da zor!” –

Şi bucătarul de Păcală

Tocă piciorul din topor.

58          10

„ – Mai fierbe fix două minute!…” –

Of! În sfîrşit! S-au aşezat   230

La masă: două blide, iute,

Şi alte două, au mîncat!

59

Să fiu exact: numai Păcală

Mîncă lin, tacticos, cinstit,

Gospodăreşte, cu sfială…   235

Dar Baba parc’-a-nnebunit!

60            11

Au stat şi la taifas, mai după…

Ca oamenii-nsetaţi de ştiri:

„ – De-acum am să mănînc doar supă,   240

Din asta de la mănăstiri.

61

Iacă, am o secure veche

Şi poate c-ar da gust plăcut…”

„ – Aşa, mătuşă!” – pe-o ureche,

Păcală, pus în aşternut,

62

Pe jumătate adormise:   145

„ – dar nu uita să-i pui nutreţ,

Legume şi verdeţuri şi să

Mai pui o halcă de mistreţ.

63

Îţi va ieşi – pe româneşte –

O supă, ca la noi, de spor –

Securea poate rugineşte –

Mai bună-i ciorba din topor!   252

15 decembrie 2009

Savin BADEA

O

Bine te-am regăsit Savin!

Rugăciunea zilei:

Doamne, ajută-mă să-mi organizez timpul astfel încât să găsesc timp şi pentru mine, pentru sufletul meu.

Citatul zilei:

Dr. Charles Mayo: “N-am văzut niciodată un om care să moară de prea multă muncă, dar am văzut foarte mulţi care au murit de îndoială.”

Bancul zilei:

Capitalismul este exploatarea omului de către om, în timp ce comunismul este exact invers.

Muzica zilei:

=> 35 DE COLINDE – “CADOUL VISAT”

35 DE COLINDE – ALBUM " CADOUL VISAT "
Asculta mai multe audio Muzica

Iti doresc sa reusesti sa faci din aceasta zi o zi minunata!
Carmen @ Ozibuna.net

Bun venit la www . weblog . ro. Acesta este primul tau articol. Editeaza-l sau sterge-l! Iti uram blogging fericit!

culori pentru ochi

Terapie Prin Culori.t

culori

RATH-VEGH ISTV’AN – Istoria culturala a prostiei omenesti